Updated on mai 11, 2008
Trăiesc o glumă proastă
Views: 55
Mi s-au furat nişte bani, bani mulţi. De două zile nu dorm, anchetez, merg la poliţie, îmi storc de vlagă memoria pentru a afla vinovatul. Situaţia este ingrată sunt la un pas de a prinde hoţul şi, în mod stupid, ceva îmi scapă. Nu ştiu precis ce vreau, să aflu cine a putut să fie atât de mârşav încât în Postul Paştelui să-mi fure o sumă atât de mare sau să-mi recuperez banii pentru că banii ăştia sunt munca mea pe-o lună. Sunt banii mei, banii mei munciţi. Aseară am făcut apel la memoria mea de elefant, am legat nişte evenimente şi rezultatul a fost că am început să plâng, simt să trăiesc un film poliţist în cel mai reuşit caz, dar din păcate poate fi unul de groază în care un om este bolnav psihic şi foarte periculos. Nu ştiu… simt că o iau razna dar trebuie, trebuie să fac lumină cu atât mai mult cu cât oameni din Poliţie s-au purtat minunat cu mine şi mi-au dat încredere că se poate rezolva. Apropo de ce zicea Carina& friends. Revin când am gândurile limpezite…
Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat. Sper sa ii gasesti, nu doar pentru acei bani, dar si pentru a nu pierde increderea in oameni. Mie mi s-a intamplat acelasi lucru de curand. Nu am mai gasit banii, nici hotul. Si am trecut prin momente dificile deoarece am o prea mare incredere in oameni. Nu atat partea materiala a fost problema, ci faptul ca am fost furata de cineva cu care ma vad zilnic; asta m-a durut cel mai tare.
Nu stiu de ce m-am gandit la Kafka la inceputul insemnarii. Inteleg cat de frustrant trebuie sa fie… nu stiu ce sa zic, sper sa gasesti faptasul
Sunt sigur ca oamenii din Politie vor avea succes datorita aportului tau la solutionarea cauzei. Ei sunt multumiti, sunt sigur, le-a fost laudat comportamentul si nu au fost ca de obicei categorizati la modul general dupa cazuri particulare. Succes in demesul tau si…multumim Rebe!
@Irina: Bine zis, cineva cu care ma vad zilnic, o porcarie. O prietena imi zicea ca nu de bolnavii din spitale trebuie sa ma tem, ci de cei din jurul meu. 🙁
@Cami: Exact! Nici eu nu puteam sa o zic mai bine. Daca le pui cap la cap iti ridica parul de pe tine. Pana acum am crezut ca daca citesc povesti din astea, asta este o maniera de a palpita. Uite ca traiesc propria mea poveste cu ‘ciudatenii’ si daca la inceput am simtit frustrare, apoi inversunare, apoi soc, apoi… starile au fost multiple. Cert este ca in tot raul este si un bine, este un research grozav pentru viitoarea mea carte. 😉
@Bogdan: Demersul nu este doar al meu. Tot ceea ce fac referitor la problema asta are de fapt un fond. M-au impulsionat cuvintele primite de la niste oameni pentru care eu nu reprezentam altceva decat o potentiala victima. Poate ca respectivii n-or sa afle niciodata cat de mult a contat pentru mine TOT! Revenind la demers, eu chiar contez pe Politia Romana, de fapt ce zic, pe oamenii din Politia Romana. Pentru ca fara ei sunt legata la maini si la picioare, poate am calitati ‘de criminalist’ dar lovitura de gratie si happy-end-ul le apartine. 🙂
Pingback: Am luat-o razna | Rebecca
Aceasi faza s-a intamplat si in grupul nostru aseara..un prieten si-a sarbatorit ziua la el si am fost foarte multi si noi decat sa ii dam cadou , i-am dat o suma de bani sa isi ia ce ii place..si banii au disparut de la el din portofel 😐
K.ro: Proaspătă figura. Sigur nu v-aţi luat voi banii înapoi?! Glumeam. În situaţii de genul ăsta nu prea ai ce să faci, decât să-ţi fie scârbă că oameni de genul ăsta există. Şi cel mai grav, în grupul personal de prieteni. Bine, agresivul din mine şopteşte că şi o bătaie în valoare de suma lipsă aplicată suspectului ar fi o chestie… Glumeam, sau nu?! 😀