Posted on august 9, 2007
Cele cinci elemente ale universului
Views: 116
FOCUL- orientat in sus si spre exterior; reprezinta amiaza, ziua, caldura, vara; se leaga de glorie si de imaginea externa pe care o avem; energie, vitalitate, exuberanta; presupune concentrarea; presupune mascarea sentimentelor, reprimarea lor; persoanele apartinand acestui element sunt sociabile, calde, pasionale dar si agresive (se apara chiar daca nu au argumente pentru aceasta), iritabile, isterice, excentrice sau chiar hiperemotive. Organele ce solicita o ingrijire mai atenta sunt inima si intestinul subtire.
PAMANTUL-tendinta de coborare si fixare pe sol; reprezinta dupa-amiaza, sfarsitul verii, vremea umeda sau ploioasa; simbolizeaza echilibru; intr-o zona dominata de pamant oamenii au tendinta sa se adune; persoanele pamant sunt rationale, pragmatice cu mare potential in a-i ajuta pe altii dar sunt si cinici,, suspiciosi cu tendinta de a nu duce lucrurile la bun sfarsit. Organele sensibile sunt splina, pancreasul si stomacul
METALUL- orientat spre interior, cu tendinta de condensare; reprezinta seara, toamna si vremea uscata; este rece, rigid; zonele cu metal exclud relaxarea si implica multa concentrare; persoanele metal sunt foarte hotarate, reactioneaza bine in posturi autoritare, atente la detalii, spirit justitiar, expresivitate dar deseori par deprimate si retrase. Organe cu probleme- plamanii si colonul
APA- energia pluteste si pare adormita adica asa cum suntem noi noaptea si natura pe timpul iernii; persoanele apa sunt linistite, retrase, meditative, profunde; sunt increzatori, flexibili, eficienti cu inclinatie fie pe calatorii, fie pe stat acasa dar sunt si tematori, timizi; zonele cu apa nu sunt indicate pentru stabilitate ci mai degraba favorizeaza starnirea ideilor sau emotiilor puternice. Organele ce pot creea probleme sunt rinichii, vezica urinara si organele de reproducere
LEMNUL- este orientat in sus si reprezinta cresterea; asociat cu dimineata, primavara si vremea schimbatoare; persoanele lemn sunt amabile, flexibile, receptive, glumete si vioaie din pacate insa sunt foarte influentabile, personalitatea lor e scazuta, rigizi si foarte usor iritabili; zonele de lemn sunt recomandate pentru initierea proiectelor, in activitatile de zi cu zi sau in cazul recuperarilor dupa boala. Organele carora ar trebui sa li se acorde atentie sporita sunt ficatul si vezica biliara
In FS totul se leaga de cele 9 cifre magice (revin cu detalii). Fiecare element are corespondent cifre, astfel:
foc- 9
pamant- 2, 5, 8
metal- 6, 7
apa- 1
lemn- 3, 4
Ciclul constructiv: Foc- Pamant (cenusa focului)- Metal (in timp si sub presiune pamantul se transforma in roci, minerale)- Apa (acestea supuse unei mai mari presiuni se topesc)- Lemn (apa ajuta la cresterea plantelor)- Foc (il hraneste, mareste)
Ciclul destructiv: Lemn- Apa (putregai)- Metal (rugina)- Pamant (oxideaza)- Foc (il stinge)- Lemn (cenusa)
Updated on martie 4, 2008
Patimile dupa Pitesti, Paul Goma
Views: 65
De cateva zile sunt foarte abatuta si cu o stare foarte proasta. Aseara am avut o revelatie: din cauza cartilor pe care le citesc. Intotdeauna citesc 2-3 carti deodata. Nu am o explicatie foarte logica, de obicei citesc una mai grea, una light si una gen selfbook. Acum am facut alegerea proasta, am ales fenomenul Pitesti si inca una despre un scriitor bolnav de sida. Nu a fost evident o alegere inteleapta, cum altfel sa fiu daca nu deprimata?! Revenind la Patimile dupa Pitesti, fenomenul nu imi era total strain, pentru ca in liceu, in loc sa ma pregatesc pentru bac, citeam despre el.
„Despre Pitesti nu se vorbeste- despre Pitesti se tace.”
„Despre Pitesti au dreptul sa vorbeasca doar pitestenii- iar ei tac.”
Nu recomand cartea celor slabi de inger sau celor cu stomacul sensibil sau minorilor… ce lista lunga de atribute as face.
Ce este fenomenul Pitesti? In anul 1948, in Romania s-a infiintat un centru de reeducare. Acesta apartinea legionarilor comunistilor si avea ca scop exterminarea tuturor dusmanilor tarii, paleta este larga in acest sens. Dusmanii erau in speta tinerii studenti si elevi, insa nimeni nu putea sa stea linistit, oricand putea fi etichetat drept dusman al comunismului. Inchisoarea de la Pitesti a functionat pana in anul 1952, insa ranile pe care le-a crestat nu se mai pot vindeca nici pe lumea cealalta. De existenta sa nu era strain nici Gheorghe Gheorghiu Dej iar Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, Vasile Luca sau Ana Pauker vegheau indeaproape la atrocitatile din interior.
Eugen Turcanu, un reeducat, avea grija ca toti incarceratii sa vada iadul. E de neimaginat ce crime cumplite a comis, ce lipsa de sentimente in tot ceea ce facea, ce torturi putea sa inventeze, ce cruzime…
Reeducarea cuprinde patru etape:
-demascarea externa; aceasta presupunea ca „dusmanul” sa recunoasca deschis ca e contra partidului si sa demaste toate persoanele anti-comuniste pe care le cunoaste (sau nu le cunoaste) cu care a intrat sau nu in contact. Povestea prinde dimensiuni apocaliptice si de-o absurditate hiperbolizata. Nu poti scapa in fata anchetatorului fara a spune TOT! Si cand TOT-ul nu il multumeste (sau nu exista) treci la presupuneri sau inventii
-demascarea interna; „dusmanul” trebuie sa-si demaste colegii de celula. Ca ai/nu ai ceva de spus, trebuie sa ai. Intotdeauna sunt agitatori!
-denigrarea morala a familiei; asta e de departe cel mai cumplita. Cu dezinvoltura afirmi ca mama ta e o curva, ca te culci cu sora sau fratele, ca tata isi violeaza copiii, toate astea la un nivel de neimaginat. Nu va puteti imagina ce orori trebuiau scoase pe gura. Si toate pentru pur divertisment sau pentru curatirea spirituala
-dovada reeducarii; aceasta era cu siguranta atat de bine gandita de anchetatori incat nici daca le treceai pe toate celelalte prin prefacatorie, nu reuseai sa o fentezi pe ultima. Variantele erau multiple, fie erai pus sa-l torturezi pe un apropiat (daca iti era familie era cu atat mai bine), fie asistai cum sunt altii torturati (senzatia celor care au supravietuit era ca mai degraba ar fi acceptat propria lor tortura decat sa o asiste pe a altcuiva).
Dar mai imaginati-va ca pe langa toate astea, bataia era la ordinea zilei, umilinta la ea acasa si modalitatile de tortura nenumarate. Sa nu credeti ca cineva se putea sinucide, in nici un caz, ar fi fost prea usor (a-ti taia venele cu dintii era insa singura modalitate cu o mica sansa de succes). Dar daca sinuciderea nu iti reusea, nici nu-ti puteai imagina ce te asteapta. Cei incarcerati se rugau sa le cedeze vreun organ, dar fatala sa fie clacarea. Moartea era cea mai dulce alinare.
Dintre torturi amintesc doar cateva (ele sunt mii si de o violenta atroce): mii de genoflexiuni sau flotari, mancarea propriilor (si a altora) excremente, curatarea camerei cu limba, neclipitul timp de ore in sir, dansatul pe corpul altcuiva, treburile (lipsa mica sau mare) se faceau in 20 de secunde, de dus nici nu putea fi vorba, crucificarea, privitul la bec zile in sir, ruperea oaselor, nu mai pot si nu mai are rost.
Nu va puteti imagina ce inseamna tortura pana cand nu cititi. Nu am intalnit ceva mai crud in tot ceea ce am citit pana acum. Este de departe mai cumplit decat si-ar putea imagina cineva. In timp ce citeam, un singur citat imi venea in minte: „Cat de strain trebuie sa fie Dumnezeu de suferinte, de ne lasa sa le continuam. Daca ar stii cat de cat, nu se poate sa nu-l napadeasca mila.”
Iti multumim Paul Goma ca ti-ai depasit piedicile si ai lasat in urma o carte atat de valoroasa!
Va multumim pitestenilor ca ati avut curaj sa infruntati Moartea! Va multumim ca ati gasit cuvinte sa va spuneti Adevarul! Va multumim ca ati Fost! Va multumim ca Sunteti si veti mai Fi! Va multumim ca Tacerea Voastra e Sfanta! Fie ca in sufletele voastre sa ajunga doar Linistea!
http://www.memorialsighet.ro/ro/sala.asp?id=35
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/default.asp.htm
Posted on august 8, 2007
La expozitia lui Salvador Dali
Views: 184
Dupa cum am promis, revin cu detalii de la expozitie. Ieri fiind ultima zi de prezentare, ma imbarc victorios si inarmata cu aparatul foto o tulesc. Taxa de intrare-10ron (gasesc suma rezonabila), taxa de fotografiere-10ron (gasesc nejustificata suma). Dincolo (adica in lumea civilizata) orice as fi fotografiat nu era contra cost, uneori ti se spunea ca poti sa faci fotografii dar fara blitz. In regula, nu mai are sens sa ma enervez, hotarasc intai sa admir cele 100 de litografii si apoi o sa platesc taxa, sa fac si eu poze. Incep pelegrinajul la ora 16.10. Suficient timp am la dispozitie, din moment ce ora de inchidere era 18.00. Ma pun pe admirat, recunosc cu incantare tablourile descrise de el in carte.
O chestie foarte bizara mi s-a parut a fi multituinea de tehnici folosite. Temele nu erau foarte variate. Foarte multe referitoare la trilogia lui Dante, cateva legate de Don Quijote, destul de multe religioase si cateva cu teme sexuale. Cel mai neplacut lucu mi s-a parut ca nu prea aveam habar de tehnicile realizate si nu puteam decat sa ma uit fara a intelege prea multe. Totusi, pe un complet amatorism, am remarcat ca tablourile sunt atat de diversificate ca mod de realizare incat cu greu as fi pariat ca toate sunt ale lui Dali. Singurul punct comun este abstactul. Unele lucrari erau realizate doar in creion, negru si rosu, altele parca pluteau in apa-culorile erau foarte diluate, altele realizate prin tehnica stropitului (cu coarne de rinocer, paine muiata, pietre). Imi pare asa rau ca ma pricep atat de putin la pictura 🙁
Cel mai tare mi-a placut MADONA SiXTINA. Genial!
Si mi-a placut portretul lui Dali in care Gala „calugarita” apare in ochiul sau. Sa nu uit, am remarcat ca semnatura lui apare in 5-6 feluri. E deosebita!
Se face ora 16.50. Ma indrept spre casa cand aud „Stimati vizitatori va anuntam ca la ora saispreze….aaaa…..cinspre….aaa….(foarte agresiv) la cinci se inchide expozitia. Va invitam la iesire!”. Cllllllllllllaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrrrrrrr! De ce nu mi-am amintit ca sunt in Romania??? OK, nu mai am timp sa fac poze. Intre timp imi amintesc ca in timp ce ma uitam la litografii, cele 5-6 doamne ocupate cu supravegheatul, tineau sa traga la raspundere pe cei ce faceau poze daca si-au platit taxa. Toti erau in regula, spre dezamagirea lor. Insa de ce nu trageau de maneca pe cei carora le tipa maneaua din telefon si mai si purtau discutii abstactioniste la telefon „Ce sa fac mai p***, iaca si eu cu a mea la expozitie”???…. Ma mai uit, vine tanti agera si ma trage pe mine da maneca „Poate nu ati auzit doamna, dar se inchide la 17 si deja e ora (uitandu-se la ceas) 17 (cu satisfactie)! Replic incet „Pe orar scrie ca ultimul vizitator intra la ora 17.30 si expozitia se inchide la 18.” Racneste „Ce sa-ti spun! Scrie, nu scrie, s-a anuntat! Noi oricum stam pana la 9 sa strangem asa ca…” „De parca asta ar fi fost problema mea”, indraznesc sa mai spun si… plec cu un gust amar si aer resemnat. In final, de ce m-as fi asteptat la mai mult?
Posted on august 7, 2007
Intrebari despre cuplu
Views: 192
Ma intriga de cateva zile o problema privind statornicia cuplului. Am ales doua notiuni: prietenie si sex. Am ales sa nu discut despre altele ce tin un cuplu impreuna, cum ar fi respect, incredere, iubire, bla bla… Poate intr-un alt episod.
Asa ca, ma macina cele doua cuvinte. ce tine impreuna un cuplu? Sexul sau prietenia? Fiecare dintre relatii este dominata de unul dintre atribute. Resping total ideea ca le are pe amandoua. Le are, insa nu egal. Alea sunt povesti de Hollywood (si nici in filme nu vezi ca jumate din timp cei doi discuta si jumatete fac dragoste…) Ma intreb pe termen lung care se dovedeste a fi secretul. E mai bine sa fii prieten cu partenerul, sa poti sa discuti despre orice, sa despici firul in patru, sa te sfatuiesti, sa asculti si sa fii ascultat? Sau e mai bine sa te ciondanesti mai tot timpul dar o data ajunsi in pat sa se pogoare sfintii de placere? Care dintre variante duce la stabilitate si dependenta?
Am doua scenarii, evident. Cazul 1: prietenie. Relatia e formidabila, nu te certi niciodata de fata cu altii (poate chiar arar), te contrazici pe argumente, te bizui unul pe celelalt, totul se poate rezolva doar discutand, respectul e la el acasa in relatia asta. Totul e frumos si minunat. Dar… la partea sexuala ii lipseste ceva. E bine, nu zici nu, dar e normal sa fie bine ca doar totul e bine in acest cuplu. Nu e senzational, stii fiecare miscare ce va urma, ca doar partenerul e previzibil, stie ce-i place, stie ce-ti place. Senzationalul si imprevizibilul lipsesc. Atunci care e problema? Daca vei cunoaste pe altcineva cu care sa discuti cate in luna si in stele, un altul/alta, dar care sa nu ia locul partenerului? Nu implica sex, doar discutii, adica ai o noua relatie bazata pe prietenie, e noul tau mentor sa zicem, se numeste inselat??? Daca da, de ce? Daca nu, de ce e partenerul suparat si gelos tot timpul?
Cazul 2: sex. relatia e formidabila din punctul vostru de vedere. Toti in jur se intreaba de ce mai stati impreuna si nu prea inteleg de ce ati ales sa va chinuiti unul pe altul? In permanenta certuri, reprosuri. Nici nu te mai astepti sa cazi vreodata de acord asupra celor mai marunte chestiuni (cum ar fi de unde comandati asta seara pizza) ca doar nu sunteti prieteni. Dar cand sunteti in pat se lasa cu artificii. Senzationala si imprevizibila relatie va pare. Pana cand tre’ sa ajungi la dus si iar aveti un subiect de cearta. Atunci care e problema? Daca vei cunoaste pe cineva cu care sa te simti la fel de bine (sau macar pe aproape) la pat, se numeste inselat? Daca da, de ce? Ca asta inseamna sa inseli? Sa te culci cu altcineva? Cine a dat tiparul asta? Daca nu, de ce partenerul e suparat si gelos tot timpul?
Asadar ma macina povestea asta. A insela inseamna sa ai pe cineva cu care faci ce altadata faceai cu partenerul tau sau se leaga strict de actul sexual? Care sunt limitele la „a insela”? Si care dintre relatii e mai de dorit? Perfectiune nu exista! Compromisuri insa dupa caz, dupa persoana, dupa vise, planuri, asteptari…
Updated on august 6, 2007
Rectificare!
Views: 82
Comentarii recente