Posted on august 21, 2007
Probleme de identificare
Views: 65
Am o mare problema de cateva zile. Am terminat de citit Dincolo de bine, dincoace de rau de Alice Nastase si Aurora Liiceanu si am gasit un citat pe care l-am pus eu acum ceva timp sa-l comentam. Eu l-am semnat Al. Mitru in Portretul dragostei, in cartea mai sus mentionata apare ca fiind a lui Ion Luca Caragiale. Cine naiba l-a zis pan’ la urma? Il caut pe net si il gasesc intr-o varianta similara ca fiind a lui Nicolae Iorga. Ce draci? Mii de draci! Hotarati-va o data! Cine l-a zis? Macar bine ca sunt toti romani deci mergem pe sistemul sa ne furam singuri caciula? Mihai, mai intelept decat mine, ma lamureste: „probabli e o vorba din popor”. Nu m-as fi gandit la asta. Vezi de ce e inutil sa te complici in explicatii elaborate cand poate fi atat de simplu? Asadar avem un citat, o cugetare, cu trei potentiali posesori:
1.”Cel mai trist lucru in dragoste e ca uneori sufletul ti-l ia cine n-are nevoie de dansul”.- Nicolae Iorga, Cugetari
2. „Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el”.- Ion Luca Caragiale, Reflexii si maxime
3.“Cel mai trist lucru in dragoste este ca, uneori sufletul ti-l ia cine n-are nevoie de el”- Portretul dragostei, Al. Mitru
Foarte fain! Acu suntem siguri ca trei personalitati literare au suferit ca dracu’ in dragoste si ca suferinta asta tot aceleasi senzatii inspira. Si eu care am crezut ca fiecare sufera in felul sau. Aiurea! Acu’ e clar ca buna ziua! De acum o sa modific si eu cateva citate, le personalizez si imi pun semnatura pe ele. Pai daca se poate, eu de ce sa nu?
Updated on august 23, 2007
Ce cauti si unde ajungi
Views: 38
Rad cu Mihai de fiecare data cand vad cum anume ajunge lumea la mine pe blog. De departe cea mai „fara nicio legatura cu mine” cautare este „ephedra”. De unde si cum, nu pot sa-mi explic. De fapt, am aflat intre timp ca poate fi folosita si pe post de medicament de slabit… Era o aluzie??? Ca eu am o doza ridicata de paranoia si m-am si simtit vizata… Dar cea mai distractiva este cautarea unui italian, „filme cu negri gay”. Daca si site-ul meu este relevant in cazul asta… Asta datorita unei afirmatii pe care am facut-o in urma cu ceva timp, dar totusi… Dragul meu roman italienizat, de ce anume negrii gay? Pentru diversitate? Dar un menaj-a-trois nu te multumea? Sau le-ai vazut pe toate? Eu as putea sa iti mai dau niste idei, insa la urmatoarele cautari cu pornografie iar eu o sa fiu relevanta si chiar nu asta era intentia mea. As fi putut sa-ti dau eu niste site-uri dar risc sa fiu asociata cu „perversiunea” si nu asta e scopul meu. Dar e bine de stiut ca oamenii sunt liberi si nonconformisti…
Un altul a cautat „citate despre mine”!!! Doamne cat de relativa e cautarea ta, draguta! Ai vrut de fapt sa afli daca esti sau nu celebru? Te-ai gandit ca celebritatea ta e atins cote atat de ridicate incat daca tastezi „mine” iti apare poza facuta special pentru admiratori? Sau mai am o explicatie: ai cautat citate despre mine, pentru ca iubita/iubitul tau e atat de narcisist incat nu mai rezistai si trebuia sa-i raspunzi cu aceeasi moneda? E bine sa ai un self estime atat de… constuctiv.
„Porecle de indragostiti”, „porecle in engleza”, „porecle in iubire”, „porecla iubita” vad ca sunt la mare cautare. Sper ca va ajute poreclele Tisei. Nu ar fi nimic deplasat sa-ti numesti iubita/iubitul Chiri Miri Maini Mo sau Maiti Paiti dar eu insist sa faceti intotdeauna precizarea ca undeva in lume exista cel putin doua persoane (eu si Mihai) care isi stiga matza la apel cu acelasi pseudonim. Si insist sa nu va asumati voi inventia poreclelor, de aia am si pus pe ele marca inregistrata 🙂
Cat priveste „paritatea ron dinar sarbesc” pot sa iti spun ca 1 euro=80 de dinari iar la bancomat am scos 800 de dinari=41,5 ron (probabil e si comisionul inclus). Te descurci singur de aici cu paritatea?
Iar cautarile ce ma vizeaza pe mine sunt incantatoare: „blog rebeca timisoara”, „rebeca mohl”, „educatoarea rebeca”. Ma simt onorata si ma bucur ca m-ati gasit 🙂 Stiu si eu ca numele meu nu este foarte accesibil, dar google ma iubeste 🙂
Updated on februarie 1, 2008
Bridget Jones: La limita ratiunii, Helen Fielding
Views: 45
Dupa cum am promis, revin si cu partea a doua a peripetiilor lui Bridget Jones. Personal, am gasit-o mult mai amuzanta decat prima si mult mai consistenta. Totusi nu mi s-a parut ca personajul principal a evoluat. A ramas la fel de complexata, imprastiata, paranoica si… Bridget. Nu degeaba intr-o revista a aparut urmatorul aviz similar cu cele ale Ministerului Sanatatii de pe pachetele de tigari „Adoptarea stiluilui de viata al lui Bridget ar putea fi extrem de nociv sanatatii dumneavoastra”.
Inceputul celebrului sau jurnal o gaseste „inca” intr-o relatie serioasa cu avocatul Mark Darcy. Relatia lor ar fi fost una frumoasa si necomplicata, dar vorbim aici de mama incurcaturilor, asa ca excludeti orice posibilitate de o relatie simpla. In plus, Bridget mai are si trei prieteni usor paranoici care au intotdeauna grija sa bage boalde, cum s-ar zice la noi. Partea proasta e ca tine atat de mult la sfaturile lor si la cartile sale de autoinstruire incat e pe cale sa dea cu piciorul la tot, cu alte cuvinte sa rateze momentele frumoase ale vietii pentru niste copilarii.
Aventurile lui Bridget sunt prea multe si prea distractive sa vi le dezvalui, as rata umorul englezesc al cartii. Apogeul il atinge insa cand este arestata pentru posesie de droguri… Sa nu uitam nici de familia sa, care nu se lasa mai prejos in a face „nestemate”.
Titlul cartii e cat se poat de inspirat. „La limita ratiunii” sta tot ceea ce face Bridget Jones, tot ceea ce gandeste, tot ceea ce are legatura cu ea. E peste puterea rationalului sa iti imaginezi ca se poate intampla asa ceva cuiva. Si totusi sunt convinsa ca sunt o tona de Bridget Jones prin lume, sunt multe dintre cele pe care le numim (nu stiu de ce 🙂 ) „blonde”. Mai are rost sa spun ca in film rolul ei e jucat de Renee Zellweger (e blonda, asta doream sa subliniez).
Dupa ce ati citit cartea si doriti sa va relaxati cu filmul omonim, va sfatuiesc sa va pregatiti pentru o comedie romantica tipic americana. Nu urmeaza scenariul cartii decat din loc in loc, dar tot ce s-a filmat s-a facut cu acordul autoarei, asa ca nu ar trebui sa intrige prea tare. In fond, nu trebuia filmul sa fie comercial? Nu stiu sa va spun daca e bine sau nu, mie personal mi-a placut filmul, dar evident nu ajunge sa egaleze cartea. In cele mai multe cazuri cartea bate filmul!
Updated on august 20, 2007
Secretul cumparaturilor
Views: 38
Am descoperit care este secretul la cumparaturi. Ma voi referi strict la cumparaturile facute in magazinele de zona, cu alimente necesare pentru 2-3 zile. In primul rand, faci cumva sa te umpli de marunti. Cine are marunti e un om fericit. Eventual, ii stangi de la precedentele cumparaturi si iata succesul unei zile fericite. Cu multi marunti in portofel si un ranjet tamp pe fata, ajungi la casa si intrebi: „Va dau marunt?” Daca tanti e si ea bine dispusa chiar iti va fi recunoscatoare pentru banutii tai pretiosi. Cu o singura exceptie, nu banutii banuti. Desi eu am foarte multi banuti, stransi cu insistenta prin refuzul categoric de a lua o lama (cunoscatorii stiu ca o lama rest poate lua valori cuprinse intre 10 si 60 de bani). Pe astia ii pun in circulatie doar la supermarketuri, ca acolo mi-i schimba fara probleme. Deci, nu fortati nota intinzandu-i la tanti de la magazinul din zona un pumn de 1 banut. N-o sa aprecieze si iar cumparaturile sunt o sursa de stress.
Al doilea sfat pentru cumparaturi reusite este sa te pregatesti psihologic cu cel putin jumatate de ora inainte. In primul rand te concentrezi pe preturi, apoi pe faptul in sine. Nu radeti ca nu e de gluma. Tot ce scriu eu aici e o realitate mult prea dura sa o treci asa, fara o pregatire de succes. Revin- preturile… Te concentrezi pe produsele ce vrei sa le achizitionezi, iti amintesti aproximativ cat costa ele la supermarket si creezi un nou pret, mult umflat. eu imi fac doua preturi sa fiu sigura ca nu ma enervez. Pret aproximativ si pret exegerat. De exemplu, stiu ca vreau un spray de mobila. La supermarket costa 10 Ron, ma gandesc ca la butic poate sa fie 13 Ron si daca sunt foarte nesimtiti, chiar sa ajunga la 13,5-14 Ron. Gata! Am repetat de atatea ori ca am nevoie de el si ca sunt dispusa pana la 14 Ron, incat planul e ca si realizat. Ajung la butic, intreb cat costa: „12,5 Ron” aflu. „Uau! Ce ieftin e! Da-ti-mi doua!”. Pai la asa pret bun, unde mai gasesc…?!
Vedeti, e foarte simplu. Cine a spus ca tre’ sa ma enervez de fiecare data? Ca ar fi cumparaturile o corvoada si prilej de intins nervii la maxim? Aiurea, e foarte fain sa cumperi de la butic si… ieftin…
Updated on august 20, 2007
Bobo – o prima colaborare pe Rebecca Mohl
Views: 46
In urma unor dezbateri, nu prea lungi, am hotarat sa-l/o contactez pe Bobo in vederea unei colaborari de succes, speram. Mi-a placut foarte tare cum si ce a scris (nu am fost singura care a apreciat stilul sau) si am considerat ca trebuie incurajata o persoana a caror ganduri sunt foarte profunde si care mai are si curaj sa le faca publice. Motivele pentru care i-am propus o colaborare sunt multiple:
-ca nu are propriu blog si nicio intentie categorica sa isi faca unul (poate insa in viitor);
-ca ceea ce scrie Bobo nu are prea multe in comun cu ceea ce scriu eu, si ca atrage o cu totul si cu totul alta categorie de cititori, asa ca nu am vrut sa-i privez pe cei care mi-au transmis ca le-a placut commenturile sale, de posibilitatea de a citi mai mult;
-ca astfel de persoane cu o ridicata si profunda sensibilitate pot sa scrie macar sub un pseudonim, fara asteptari si fara interese meschine;
-ca poate in trairile sale ne regasim multi si vom fi mai puternici stiind ca si altii simt ca noi;
-ca sunt niste ganduri mult prea frumoase sa ramana in mintea lui Bobo, de ce sa nu le citeasca si altii…;
-ca eu nu pot scrie asa si atunci de ce sa nu scrie altcineva mai priceput ca mine;
Bobo a dorit sa ramana sub anonimat. Nu doreste sa fie decat un personaj. Nu cauta celebritatea. Nu vrea a se revela in fata celor ce citesc (decat prin ganduri). Nu vrea sa scrie decat atunci cand simte nevoia. Nu vrea polemici sau intrigi. O sa-i respectam dorinta si o sa citim trairile sale. Atunci cand ne place vom rezona cu scrisul sau, atunci cand nu, ne vom aminti ca sunt doar simtirile sale. Si ele nu pot fi corecte sau incorecte!
Iti urez multa bafta si multa inspiratie! Multumesc ca ai acceptat sa impartasesti cu noi gandurile tale! Sa fie intr-un ceas bun!
Comentarii recente