Schimb de carte- Bookblog- 2.09.2007, Timisoara

Views: 90

Prima editie schimb de carti - Timisoara

Iaca am facut-o si pe asta. Ne-am intalnit 5 cititori de carte sa… povestim. Sa facem prezentarile: Ana Maria, Andreea, Moira, Andreea, sper ca am retinut si nu bag o gafa inca de la randul 2… 🙂 Am stat toata dupa-amiaza la discutii de tot felul; de la ce cautari idioate avem pe bloguri la filme proaste sau dimpotriva, de la ce carti citim pana la ce bloguri ne plac, de la pisici la caini, de la meseriile noastre la drumurile proaste din Timisoara. Am povestit, nu am barfit. A se retine ca 5 (cinci) femei au stat la o masa si nu au barfit. Nu aveam pe cine, de aia, ca nu stiam persoane comune, dar nu asta e relevant. Barbati, copii, alte femei, retineti ca se poate!

Eu am adus trei carti: Patimile dupa Pitesti, Paul Goma pe care s-a incumetat sa o ia Ana Maria. Sper sa nu ma injure prea tare si sa aiba somnul netulburat in zilele in care o sa o citeasca (zic zile dar includ aici si noaptile ca presupun ca oamenii dorm mai mult noaptea decat ziua, ce glume nesarate am astazi in program 🙁 ). Cu ocazia asta sper sa nu ma injure nici directoarea prea cu foc, pentru ca era cartea ei si abia acu’ cand scriu mi-am adus aminte ca mi-a cerut-o sa o citeasca. O sa va aduc alta mai faina, doamna directoare! Era pentru o cauza nobila. Facea parte din planul de a pune la pamant psihicul unui bookbloger, adica al Anei Maria 🙂 Doamne dar ce glume nesarate fac azi! Clar nu e ziua mea buna!
Prima editie schimb de carti - Timisoara
Mai departe, am dus Marea nu e niciodata singura, de Robert Saladrigas. Sunt prea fascinata de ea sa nu o fi impartasit si cu altii. Sper sa ii placa si Anei Maria, tot ea s-a sacrificat sa o ia :-). Si am mai dus Firea romanilor, in ideea de a distruge mitul conform caruia romanii sunt de fapt niste harnici, ospitalieri, buni la toate, credinciosi, familisti si alte epitete in gen. Eu personal nu am citit toata cartea pentru ca m-am lamurit din primele pagini. E vorba despre impresiile diplomatilor straini ce au ocazia de a cunoaste traditii si obiceiuri romanesti de pe la 1400- 1500. Sper ca Moira sa aiba nervi sa o citeasca pana la capat, ca de placut n-are cum sa-i placa. De ce ti-ar placea sa descoperi in ce catastrofa de popor ai avut nesansa sa te nasti?! Poate Moira e mai patrioata dacat mine… asa poate n-o sa-i lase un gust amar…

Trag concluziile si zic: as fi putut sa vorbesc mai putin despre EU, dar oricum pentru cei care stiu cat de mult vorbesc, am atins performanta de a-i si asculta pe cei din jur. Si bine am facut ca m-am ales cu niscai idei interesante, cu o carte ce pare distractiva (am rasfoit-o aseara de curiozitate), cu niste recomandari de filme bune (am uitat titlurile dar o sa insist eu pe telefon sa le recuperez 🙂 ), cu 3 frappe-uri delicioase, cu o duminica relaxanta si oameni cu care in viitor sunt sigura ca voi mai comunica despre multe altele decat cele enumerate mai sus.

Sa nu uit, pe mine n-o sa ma vedeti in poze ca am iesit groaznic. Adica zic, groaznic! Daca eu zic groaznic inseamna ca e groaznic! Daca Mihai o sa fie dragut sa ma modifice in photoshop (intr-o zi cand are timp…) si ma face supla, bronzata cu dinti albi, zambet de diva, poate asa… pana atunci, nicio sansa… sunt groaznice!

Prima editie schimb de carti - Timisoara
Prima editie schimb de carti - Timisoara

Final de luna august

Views: 56

Cand am gandit blogul asta nu aveam prea multe puse cap la cap. Mi-am scris pe foaie ceea ce credeam pe atunci ca voi avea de spus, ceea ce am crezut ca ma reprezinta. Acum cand recitesc rosesc (e o metafora) si ma simt putin caraghios. Nu va redau aici randurile mele pentru ca mi-e rusine. Am scris la suparare si mi-a trecut. Ma bucur ca mi-a trecut :-). Ma uit prin blog la ceea ce am avut de spus timp de o luna si sunt mandra. Nu mi-e rusine cu niciun post. Imi plac toate la fel de mult. Toate sunt creatiile mele si pe toate le gasesc perfectibile, dar peste asteptari. Raman surprinsa doar ca abordez stiluri diferite. Asta mi s-a si spus de altfel, cu exceptia posturilor din diverse, imi vine cate un val de inspiratie pe care nu-l regasesc in mine, dar daca eu l-am scris, inseamna ca e al meu. E buna logica mea? Ha ha! Iar am luat-o pe ulei. Asta clar e stilul meu!

Asadar, am hotarat sa dedic blogului meu o categorie speciala, ca merita. Si el e parte din mine si cum eu iubesc tot ce tine de persoana mea, nu pot sa-l neglijez nici pe el. In categoria blogului voi scrie cum am simtit ca am evoluat sau involuat, voi trage linie la fiecare final de luna si ma voi bucura sau dimpotriva imi voi reprosa. Nu stiu daca are legatura cu traficul sau cu numarul de pagini citite. As prefera calitatea in detrimentul cantitatii. Dar om sunt si eu si ma bucur cand si altii ma citesc. De aceea scriu, pentru mine si pentru altii.

Am pornit cu 9 categorii si am ajuns la 12. Pe cea cu politica o desfiintez (temporar) deoarece sunt atat de preocupata de lucrarea mea de dizertatie incat nu mai am timp sa urmaresc ce se prea intampla prin lume si nu vreau sa scriu neargumentat sau sa fac speculatii. Am o categorie creata datorita cautarilor stupide cu care s-a ajuns la mine si am considerat ca sunt pline de potential; nu puteam sa le las asa… neanalizate. Am pus o noua categorie cu dracii care-mi vin ca om sunt si eu si ma mai pierd cu firea… 🙁 Nu in cele din urma am adaugat categoria unde Bobo poate sa-si faca de cap pentru ca mi-au placut commenturile sale la posturile mele, dar am simtit ca nu aveau prea mare legatura cu ceea ce scriam eu. Am simtit ca are ceva de spus si pentru asta i-am dat libertatea de a se exprima. Ma bucur ca a ales sa o faca la mine pe blog si nu altundeva… 😉 Despre celelalte ce sa va spun, sunt targetate diferit, spun lucruri diferite, toate insa concura la intregirea mea de Rebecca!

Cand am dat drumul la blog nu stiam prea multe. Adica, mai nimic. Stiam ca vreau sa scriu. Stiam ca am ceva de spus. Nici acum nu stiu mai multe, stati linistiti. Stiu doar sa intru in StatPress sa vad daca imi cresc dreptunghiurile de audienta (sic) si sa ma minunez la noile cautari ce-mi intra pe blog. Imi ajunge atata, in fond. Discutam cu Mihai ce asteptari ar trebui sa am de la ceea ce voi scrie. Mi-a raspuns ca vor intra idioti si vor scrie chestii tampite doar ca sa se afle in treaba. Uite ca nu a fost asa. Am avut un singur incident cu niste persoane constipate (inca mai cred asa) si m-am bucurat teribil ca am putut sa spun tot ceea ce am avut de spus, chiar daca asta a presupus ca unii (fara sa aiba argumente) sa sara de cur in sus. Oricum ideea era ca nu erau prosti, doar incorsetati in propriile limite.

Asa ca, revenind la discutia cu Mihai, i-am spus atunci si inca mai cred in cuvintele mele: „Daca un singur om o sa ma citeasca o sa ma declar multumita. Voi scrie pentru el, pentru mine, pentru tine, pentru Tisa, pentru ca asa simt eu.” Mai apoi, pe la mijlocul lunii, am observat ca oamenii ma citesc dar nu prea comenteaza. Nu ma deranjeaza. Si atunci mi-am crescut asteptarile. Am estimat la 600 de persoane (noi veniti, recidivisti, prieteni, straini, curiosi, interesati, nu are importanta) in cel mai optimist scenariu. Iata ca au fost in jur de 900. Exceptional! Multumesc tuturor care s-au regasit in ideile mele, tuturor care au avut rabdare ca parcurga pagini intregi cu ceea ce altcineva a avut de spus, fara a avea vreun castig material (sper ca a fost unul spiritual) intr-o lume in care suntem prea ocupati sa ne sunam mama sa-i spunem ca ne e dor de ea. Imi multumesc mie ca mi-am depasit orice asteptari si ca am scos din mine lucruri pe care eram constienta ca le am, insa nu am gasit momentul si locul de a le exprima. Evident Mihai a avut cel mai ridicat aport aici, el stie, o sa-i spun personal, e mai cinstit asa.

Am 62 de posturi si 125 de comentarii (niciunul cenzurat sau moderat). Toate de bun simt. Sunt atat de multumita de tine blog! Ma mai gandesc daca fac public sau nu postul asta. Totusi, e parte din sufletul meu pus pe tava!

Ce este ba-gua?

Views: 64

In Feng Shui se folosesc putine elemente insa acestea sunt foarte complexe. De aceea inainte de a discuta despre cum anume ne imbunatatim viata prin folosirea elementelor FS as dori sa le lamuresc. A folosi corect FS este suficient de dificil, de aceea insist ca trebuie fixate o serie de notiuni ca apoi restul sa devina mult mai usor de inteles si aplicat. Asadar, ne folosim de cele patru puncte cardinale, ne folosim de cele 5 elemente ale universului dar mai ales de sistemul ba-gua al energiilor arhetipale, de culori, de obiecte FS.

Sistemul ba-gua utilizeaza o combinatie de 9 numere. Povestea lor e simpla. Acum 4000 de ani imparatul Wu, primul imparat al Chinei Antice, isi supraveghea oamenii muncind la un sistem de irigatii pe fluviul Galben(alteori am citit ca era vorba de raul Luo), cand dintr-o data la mal a iesit o broasca testoasa. Studiind-o cu atentie, imparatul o observat ca pe carapace exista un desen ce cuprindea 9 patrate dispuse 3 pe 3 si in fiecare patrat erau cifrele de la 1 la 9 reprezentate prin buline. Adunate in orice directie (orizontala, verticala, diagonala) suma lor dadea intotdeauna 15. Imparatul a inteles ca era vorba de un careu magic, asa ca sfatuindu-se cu inteleptii vremii a dezvoltat astrologia si numerologia chineza (se numeste I Ching), implicit si domeniul FS-ului.

Careul magic este urmatorul:

4 9 2

3 5 7

8 1 6

Fiecare dintre cele 9 cifre are cate o reprezentare, simbolizeaza ceva, se asociaza cu ceva. Tine din nou de intiutie ca semnificatia lor sa fie extrapolata pe ceea ce intereseaza pe fiecare dintre noi, respectand insa tiparul initial. Nefundamentarea acestuia va aduce neintelegere, confuzie si intr-un final frustrare, deoarece aplicare FS se va face incorect, deci rezultatele asteptate nu vor mai aparea.

Asadar iata interpreterea celor noua numere:

1. reprezinta calea vietii, cariera/ elementul- apa/ directia- nordul/ anotimp- iarna/ timpul- rece, friguros, intunecat/ partile corpului sensibile- urechea, rinichii, vezica urinara, organele de reproducere/ culoarea- negru/ yin/ amagirea este cuvantul cheie/ ca statut in familie este fiul mijlociu/ presupune munca grea, secrete, pericol/ este un semn cu tenta negativa datorita prezentei nordului care in FS reprezinta pericolele (vanturile puternice vin dinspre nord)

2. relatiile, sentimentele, casatoria/ pamantul/ sud-vest/ sfarsitul verii/ umed, ploios/ abdomen, splina, pancreas, stomac/ rosu, roz carmin/ yin/ pregatire si supunere/ mama/ presupune devotament, receptivitate, protectie/ este semnul relatiei intre femeie si barbat, intre partenerii unui cuplu

3. parintii si dascalii/ copac, lemn/ est/ primavara/ vreme schimbatoare/ picioarele, gatul, vezica biliara/ verde turcoaz/ yang/ inceputuri si progres/ fiul cel mare/ tarie de caracter, impulsivitate, miscare

4. abundenta si prosperitate/ vant/ element lemn/ sud-est/ primavara/ vreme cu vant/ solduri, coapse, ficat/ violet purpuriu/ yin/ dezvoltare/ fiica cea mare/ flexibilitate, adaptabilitate, spontaneitate

5. starea generala de sanatate/ pamant/ centru/ galben sau maro/ buric/ reprezinta centrul spiritual al fiecaruia dintre noi

6. experienta si prietenii/ metal/ nord-vest/ toamna/ vremea uscata/ capul, plamanii/ verde/ yang/ forta si prosperitate/ tatal/ putere, energie, ambitie, rezistenta, raceala

7. creativitatea si copiii/ apa/ vest/ toamna/ alb/ yin/ fiica cea mica/ fericire, distractie, recreere

8. cunoasterea, constiinta de sine/ pamant/ nord-est/ albastru/ yang/ maini, picioare, splina, pancreas, stomac/ repaos/ stabilitate, solidaritate, modestie, studiu, perfectionare

9. recunoasterea generala/ focul/ sud/ vara/ timpul fierbinte, cald/ ochii, inima, intestinul subtire/ rosu/ faima/ yin/ fiica mijlocie/ comunicarea, iluminarea

„Jocuri casa faci ungi”

Views: 145

De fiecare data cand gasesc o noua cautare idioata, rad de ma prapadesc. Ba mai mult, mai sesizez si alte persoane din jur, daca nu am, ies pe geam si strig 🙂 E imposibil sa gasesti asa idiotenii si sa nu le faci propaganda. La unele am replica, la altele nu. Ca de exemplu, la asta: „jocuri casa faci ungi”. Nu pot sa cred ca o persoana sanatoasa la cap ar putea cauta asa ceva. Ma amagesc singura cum ca ar fi vorba de un copil de 6 ani care a „incercat internetul”. Altfel cum s-ar fi ajuns la o asemenea ineptie? Chiar atat de analfabet sa fii incat sa nu realizezi ca ceea ce vrei tu sa afli, depaseste chiar si „inteligenta google-ului”? Ca a cautat jocuri, am priceput. Ca nu stia cum se scrie „ca sa”, am inteles (cu greu, dar am inteles). „Faci” e clar ca buna ziua, dar „ungi” depaseste cu mult puterea mea de intelegere. Ce draci inseamna „ungi” in asociere cu „casa faci ungi”? Zau ca e prea, prea sa pricep. Initial am crezut ca grupul „ghi” i-a creat probleme si de fapt, ar fi vrut sa scrie „unghi” dar nu are sens in context. Ce are cu jocurile? Degeaba incerc, nu pricep nimic. Rog impetuos pe altii mai priceputi, mai inspirati ca mine sa imi explice si mie ce draci a vrut sa caute de fapt imbecilul sau imbecila.

Dincolo de bine, dincoace de rau, Aurora Liiceaunu& Alice Nastase

Views: 56

Dincolo de bine, dincoace de rau, Aurora Liiceaunu& Alice NastaseMi-a fost foarte greu sa-mi dau verdictul final asupra cartii. Am spus ca e geniala, am spus ca e foarte proasta, am spus ca e pur marketing, am spus ca… M-a pus ceva pe ganduri. Pana la urma m-am hotarat. E comerciala. Nu e geniala, nu imi doresc sa o am in biblioteca (am luat-o cu imprumut). S-o iau cu inceputul. In prima faza nu am inteles cum anume pot scrie doua persoane o singura carte. M-am lamurit. Exista un capitol mare si fiecare are la dispozitie propriile subcapitole, unde poate filosofa. Ca despre asta vorba. Fiecare isi prezinta parerea conform cu diferite cutume, manifestari, idei (parca Alice Nastase mai abitir, Aurora Liiceanu nu se hazardeaza in judecati de valoare, analizeaza mai mult pe date statistice concrete). La finalul cartii nu am reusit sa inteleg de unde asocierea dintre cele doua. Apoi am facut putina cercetare pe google si am descoperit ca ele sunt colaboratoare la aceeasi revista. Aha! Deci e vorba de notorietate, de asociere gandita in scopuri pur materiale. Ca intre cele doua poate fi si o altfel de legatura (prietenie, de exemplu) nimic nu ma convinge ca respectiva carte e doar un produs. Personal consider ca daca cele doua autoare ar fi avut carti diferite (eventual gandite in pereche, eu stiu, sa faca un design care sa-ti sugereze ca sunt carti surori, cu titluri ce simbolizau o legatura, nu stiu, altfel, oricum dar nu in forma asta) ar fi avut mai putin succes insa m-as fi bucurat sa primeze calitatea. In mod cert as fi preferat-o pe cea a Aurorei Liiceanu pentru ca e documentata si dovedeste ca e un fin psiholog pe cand Alice Nastase imi pare a fi o carte gen chic&chic insa in niciun caz amuzanta. Sunt povestile ei de viata, sunt intamplarile traite de ea, nu ar fi fost nimic daca le-ar fi impartasit si atat, insa generalizeaza si eu chiar nu m-am regasit (deseori) in spusele ei. Asta e meteahna noastra, daca pe mine m-au inselat 3 barbati, nu-mi pun problema unde gresesc ci strig in gura mare ca „toti barbatii inseala”.

Asadar, avem vreo 7 capitole mari cu titluri super interesante („Pana cand amantii ne vor desparti”, „Nimic din ceea ce e femeiesc nu-mi e strain”, „Despre barbati si alti demoni”, „Iubesc, deci exist”, „Ruga pentru copii”, „Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt”, „Dragostea dureaza trei bani”). Primele pagini de discutie ii apartin lui Alice, apoi scrie d-na Liiceanu. Nu daca ordinea ar fi trebuit sa fie indversata, insa abia asteptam sa termin cu polologhia lui Alice pentru a ajunge sa citesc ceva interesant (din principiu nu sar pagini sau nu las o carte neterminata). Asadar, am sesizat o discrepanta foarte mare intre cele doua, nu ca stil, am prins ideea ca sunt diferite, ca valoare… Fiecare capitol ziceam are subcapitole, care la randu-le au un titlu si un motto de inceput; problema am gasit-o in faptul ca rareori se potriveste continutul motto-ului cu cel al continutului capitolului. In final, gasesc semn de respect fata de cititori sa nu ai un motto care nu are nicio legatura cu ceea ce urmeaza sa spui. De ce l-au mai pus atunci? (sa umple spatiul, ca e comerciala, mi-am adus aminte 🙂 glumaaaaaaaaaaaa) Va dau si exemple sa nu ma suspectati ca sunt eu dusa asa de rau cu pluta: „Gandesc, deci sunt nemaritata” (Lizz Winstead) si e vorba despre predispozitia catre infidelitate ca urmare a incapacitatii unei singure persoane de a satisface total pe partener sau „Opreste trecerea. Stiu ca, unde nu e moarte, nu e nici iubire, si totusi, te rog: opreste ceasornicul cu care masori destramarea” (Lucian Blaga) iar in subcapitol e vorba despre cum societatea in care traim masculinizeaza femeile si feminineaza barbatii. Clar se leaga cele doua in perspectiva mea ca Tisa cu alte pisici.

Subiectele abordate sunt cele despre viata, relatii si copii, complexe si insatisfactii, tehnic o reteta de succes… si intre toate astea despre viata privata a lui Alice Nastase (in special esecul ei in a-l gasi pe printul fermecat) si alte frustrari. Suspectez ca astea sunt articole scrise de cele doua in revista si acu’ intr-o incercare de a le pune cap la cap, pe principiul „de ce nu?” s-a mizat pe victorie!

Cam atat aveam de zis (sper) si daca cumva am subestimat valoarea cartii imi pare rau, insa probabil eu nu eram in targetul lor, nemaritata si dornica sa aflu de ce… oricum insist ca partea doamnei Liiceanu a fost grosso modo ok si ca probabil doar scrisul co-autoarei m-a lasat rece…