Updated on septembrie 8, 2007
Draci de t(d)oamna are Tisa!
Views: 80
Cum pot doi oameni normali, cu scaun la cap, intelepti si rabdatori (vorbesc despre mine si Mihai 🙂 ) sa ii explice pisicii ca A VENIT TOAMNA! Cum??? Noi nu am reusit, asteptam sugestii… Suntem disperati, ne-a dus la exasperare pisica asta! E dracu’ in persoana venit special in casa noastra sa ne chinuie…
Povestea cu anotimpul toamna e simpla. Sambata era cald de lesinai, duminica s-a racit, luni ai stranutat de 3 ori, marti ti-ai scos geaca si pantalonii de la naftalina. Dar asta e varianta pentru oameni. Pentru Tisa nu e asa simplu. Tisa, cand ploua de exemplu, sta in geam si tipa la noi. Inca nu s-a lamurit ca nu noi pocnim degetele si iasa soarele. De luni incoace ploua… de luni incoace e scandal la noi in casa… Asta devine partea cea mai usor de tolerat, din pacate. Afara e frig, caldura inca nu se da, ce faci? Stai cu geamurile inchise… logic… Daca n-ai pisica, da. Tisa e obisnuita sa se plimbe pe acoperis (stam la mansarda) asa ca, de ce ar impiedica-o frigul sa-si respecte ritualul de zi cu zi… Se posteaza in fata geamului si miauna suav sa-i deschizi; Mihai are biroul langa geam si refuza sa i-l deschida; se uita atat de dulce, mai, mai ca nu da si din gene… Isi pune pe mecla cea mai nevinovata privire pe care o are in arsenal; cum poti sa o refuzi? Deschizi geamul sa iasa Printesa; nu asta ar fi bataia de cap, ca daca ea ar pleca in calatorie, ai putea fain frumos sa inchizi geamul si cand se intoarce, sa i-l deschizi. Aiurea, constata si ea ca e frig si sta in tocul geamului. Ai indura si frigul pan’ la urma dar… incepe sa tipe la noi, ca doar daca noi aducem ploaia de ce nu am aduce si frigul?! Noaptea e si mai distractiv. Cand era cald dormeam cu geamurile deschise, asa ca Tisa putea sa plece si sa vina cum avea chef. Ne sesiza discret cu un mieunat cand pleca si mai o data cand se intorcea. Dar ne-am obisnuit, dormit, mieunat, dormit. Acu’ daca geamurile sunt inchise, cum mai poate ia sa plece? Asa ca isi incepe recitalul trezirii cand se crapa de ziua, se urca pe tine si se plimba ca pe boulevard, isi lipeste botul rece de ochii tai, pocane, isi ascute unchiile, rupe bucati din cutia de carton in care stau cartile, miauna intr-un atat de tare hal incat n-ai cum sa n-o auzi. Cu ochii carpiti de somn, tipam unul la altul „du-te si deschide-i, ca-i mata ta”, „ba a ta”, „ba a ta”. In final, inevitabil, unul dintre noi clacheaza, iese din caldurica plapumioarei sa-i deschida afurisitei geamul. Ce face?! Evident sta postata in geam, nici inauntru, nici afara. Nu poti s-o lasi acolo cu geamul deschis si sa te-ntorci in pat ca iti ingheata sufletul, nu poti s-o dai afara, ca dupa aia cine-i da drumul inauntru, nu poti s-o ignori ca are-o gura cat o sura, poti doar sa stai ca prostul si sa astepti sa-i intre frigul in oase si sa se linisteasca. La ora 5 dimineata ce poate fi mai senzual daca nu sa stai si sa-ti pazesti pisica in timp ce-ti ingheata pasarica. La ora 12 azi cand m-am trezit final, am si uitat de tot chinul la care m-a supus Printesa azi-dimineata. Acu’ doarme ghemuita in bratele lui Mihai, e asa de draguta de-ti vine s-o mananci, dar am o presimtire ca peste doua ore o luam de la capat cu scandalul si frigul.
„A venit toamna, e frig afara, intelege ca murim toti de frig, du-te sa te convingi, inceteaza cu scandalul, te bat de te zapacesc…” nu mai stim ce sa-i spunem Tisei. Nu pricepe si gata. Ce tare de cap e pisica asta uituca… e atat de greu sa inteleaga o pisica cum ca e toamna… mi-e frica sa ma gandesc ce-o sa se-ntample la iarna… probabil o sa vedeti la stirile de la ora 17: „Doi tineri au fost gasiti inghetati in propria casa, urmare a unui soc hipotermic. Anchetatorii studiaza motivele pentru care cei doi au ales sa stea cu geamurile larg deschise pe o vreme bicisnica. Pisica lor insa a supravietuit si ca semn de fidelitate ii veghea” si un prim plan cu Tisa, cu mutra aia ei, aia de nevinovata…
Posted on septembrie 7, 2007
Ne e dor sa fim „single”?
Views: 70
Acest post este pentru cei implicati intr-o relatie serioasa, de mult sau foarte mult sau prea mult timp… Nu filosofez asupra conceptului, nu vreau sa analizez conceptul. Numesc generic termenul, este ceea ce in exprimarea noastra de zi cu zi numim „relatie de durata”…
Cu totii am fost „single” (nu vreau sa folosesc echivalentul termenului din romana pentru ca mi se pare ca nu exprima suficient; imi pare rau pentru patrioti…) Am fost cu siguranta „single” toti dar unii nu am exploatat la maxim starea. N-am facut altceva decat sa ne uitam in gradina altora si sa observam ca ei au ceea ce noua ne lipseste. Iesiri in oras, vizite la prieteni, vizionarea unui film, masa de pranz, petreceri, zile de nastere, multe, multe, pretexte de vaicareala privind solitudinea. Intotdeauna altii sunt parte a unui cuplu, mai reusit sau nu, eu nu. Cam asta e in capsorul nostru de frustrati si egoisti. Consacrata expresie „ce au altii si n-am eu” primea clasicul raspuns „ce-i al tau e pus deoparte”… Nervi, lacrimi, promisiuni nerespectate, frustrari, ganduri negre, juraminte incalcate. „DE CE?” ne-ntreabam cu pumnul ridicat amenintator la cer. Cat de frumosi sunt toti in juru-ne doar in juru-mi nu e nimeni. Cam asta e starea pe care eu am asociat-o cu solitudinea. Gasim solutia si ne aruncam in relatii dezastruoase, sa fim in rand cu lumea. Ce conteaza ca sunt sau nu fericit? Altii sunt? Nu, si ei sunt ca mine, prea limitati sa-si accepte starea, prea disperati sa aiba rabdare, prea nestiutori sa se bucure de libertatea pe care o au. Unora ne suna alarma si ne trezim la timp, de ce as face compromisuri atat de mari? Sunt atat de disperat incat sa-mi calc in picioare ultima picatura de demnitate? Ne-am trezit la timp, suntem liberi si nimeni, pentru nimic in lume n-o sa ne fure o libertate cuvenita, decat acela caruia vom fi noi dispusi sa i-o dam, de buna voie si nesilit de nimeni… Altii, ramanem pe loc. Am primit ceea ce am cautat, nu conteaza pretul platit. E mai important sa stiu ca sunt „un cuplu”. Pretul platit nu va fi niciodata prea mare. Am ales „singuratatea in doi”, e mai usor si mai placut. In exterior suntem DOI, asta e tot ce conteaza. Sa ma vada si altii ca NOI suntem un cuplu, auzi, am zis CUPLU, am zis am partener, am zis NU SUNT SINGUR sunt cu pereche…
Mai suntem si altii, cei pentru care libertatea e atat de scumpa. Nu merita sa renuntam la ea pentru ca e asa de bine. Nu vrem sa intram in rand cu luma. „Sunt seful meu, sunt eu cu mine”, atunci cand vrem. Mi-e dor de relaxare in doi? Nicio problema, avem agenda plina cu persoane dornice sa ne convinga a renunta la libertate. Dar noi nu vrem sa renuntam la ea; ne intalnim, ne simtim bine, dar in minutul 2, dupa o partida senzationala, chemam un taxi… „Vreau sa fac dus la mine acasa, vreau sa dorm linistit in patul meu, vreau sa ma uit la tv la ce vreau eu, nu vreau sa te tin in brate si sa te mint ca mi-e bine cu tine, vreau doar sa plec”… Si totusi, suntem un pericol pentru toti cei care sunt „cuplu”, ne invidiaza toti libertatea pe ascuns dar tare striga, cum ca suntem daunatori, corupatori de suflete imprecheate. Nici intrebarea idioata „tu nu te mai asezi la casa ta?” nu reuseste sa ne strice buna dispozitie. Unora ne „vine vremea” si o facem pentru ca avem o varsta, nu se mai cade sa-ti ridici singuratatea la rang de superioritate. Sau pentru ca am obosit sa cautam. Sau pentru ca ne e teama sa murim singuri. Sau pentru ca… asa a fost sa fie… Sau pentru ca… e lista deschisa…
Ce sa vezi, mai suntem unii, cei care n-am cautat, n-am dorit, dar ni s-a intamplat. Azi am fost „single” si maine ne-am trezit ca ne este atat de bine in cutare relatie, incat ne-am trezit ca au trecut 2, 3, 10 ani si inca suntem impreuna. N-avem explicatie logica, e ca si cand ne-ar fi lovit in moalele capului. Acum e prea tarziu sa-i explicam perechii noastre ca ne depaseste relatia. Ca deseori, cand suntem intrebati de cineva disponibil si atragator daca suntem „single” spunem Da, si brusc ne aducem aminte ca… Nu. E complicat si nu.
Oricum am fi, ne cautam instinctual confortul unei relatii. Ne dam seama, cateodata, ca asta e pretul platit. Libertatea! Ca nu mai suntem de capul nostru, ca nu mai suntem hai-hui, ca apartinem cuiva. Nu simtim atat de apasator lipsa libertatii decat atunci cand intalnim pe altcineva atragator, incitant, cu chef sa ne cunoasca, si care in timp ce ne trage insinuant cu ochiul ne intreaba: Esti single?
Ne e dor sa fim fara pereche, dar rareori am cunoscut persoane capabile sa-si asume consecintele unei astfel de decizii. Ne este dor sa fim tot ceea ce eram inainte sa fim parte a unui cuplu. Dar nu riscam, de ce, e doar o stare proasta. O sa ma pun sa dorm si poate-mi trece. Si daca maine simt tot asta, nu-i nimic, vine poimaine. Tre’ sa-mi treaca, mi-e dor de singuratate si libertate doar asa, cum mi-e dor de copilarie. Sigur o sa-mi treaca…
Updated on septembrie 12, 2007
Videoclip nou- Tataee& Adriana Rusu
Views: 74
Nu prea ati vazut pe aici muzica si alte filmulete pentru ca nu asta e scopul meu. Dar piesa asta trebuia sa o postez. Am descoperit BUG Mafia cu multi ani in urma si de cele mai multe ori am primit remarca „nu pari genul”. Probabil eram o contradictie intre ce afisam si ce eram. Ideea e ca ori de cate ori ascult BUG sau, mai nou, Tataee& mi se ridica parul de pe mine, imi palpita inima, am un zambet larg cat Casa Poporului, vreau liniste in jur, refuz comentarii rautacioase, de aici, concluzia e ca… imi place rau de tare! M-am speriat o clipa ca
Posted on septembrie 6, 2007
„uneori din dragoste inima doare”
Views: 51
Asta e un vers de manea? a intrebat Mihai. Nu era ironic, din pacate.
As vrea sa-ti raspund cu toata sinceritatea: DOARE! Doare a’ dracu’ de tare. Sa luam un caz concret: eu o iubesc pe Tisa, pisica mea. Tisa ma iubeste pe mine, cred, ca nu pot fi sigura de sentimentele altcuiva. Nici de ale mele nu sunt sigura, ca de exemplu, uneori, Tisa ma streseaza cu diverse chestii si ii spun frac in fata: „Dispari ca ma calci pe nervi!” Asta nu prea e iubire, nu? Dar in general, ne iubim. Si ca sa vezi cat de tare doare iubirea, eu vreau sa ma dragalesc cu ea. Ea nu vrea, fuge. Eu fug dupa ea, ea se ascunde, eu o caut. Ea iese din ascunzatoare si fuge, eu fug dupa ea si ma lovesc de pragul de la usa. Racnesc de durere, cred ca mi-am rupt minim 3 degete de la picior: „La naiba, la dracu’! Auuuuuuuuuu! Aaaauaaaauuuuuuaaaaaaaaaa!” Ma asez, ca oricum nu mai pot sta pe ambele picioare cu sprijin pe toata talpa, despre degete nici nu mai vorbesc. Ba mai mult, am si palpitatii. Astea vin de la inima, nu? Atunci meditez: „Ce doare inima din dragoste!”
Alt exemplu, tot cu Tisa. Ne jucam, alegam, nu ne accidentam, obosim, ne revenim. Stam una langa alta si chef de joaca am mai avea, dar nu ne mai tin bateriile. Asezate asa cum suntem, ne jucam altfel, static, eu ii stric ei freza (adica o ciufulesc), ea ma musca-asa de drag , eu o ating pe nas, ea ma musca-tot cu drag, eu o gadil pe burta, ea ma musca-nu cu drag, eu o ciupesc de burta sau picioare-ea ma musca-la dracu’ ma tot musca, eu nu mai pot sa-mi trag mana ca ea ma tot musca. Si ma loveste cu picioarele din spate in timp ce imi tine mana imobilizata intre dintii ei ascutiti si ghearele ei si mai ascutite. Si eu racnesc: „Tisassasasassasssaaaaaaaaaaaa! Da drumu’! Tisa da drumu’ ca praf te fac! Da’ drumu’ ca m-ai nenorocit!” Si imi da drumul in final, dar mana e toata zgariata, pe alocuri sange, imi tremura si daca imi tremura mana asta tot de la inima vine ca… era o smecherie cu circulatia sangelui, am invatat eu la biologie in clasa a 7-a, nu mai stiu exact dar… stiu eu ca de la inima vine. Atunci meditez: „uneori din dragoste inima doare”, nu?
Posted on septembrie 6, 2007
Bunele maniere in Europa, Grazia Valci
Views: 52
Draguta carte! Inca din pagina 2 nu am inteles o chestie, anume de ce face autoarea referiri la America. Raman contrariata, adica bunele maniere ale Europei sunt preluate din America?! Cum, cat, unde, cand, de ce? Dupa primele capitole se linisteste, insa nu am inteles de ce incepe cu paralele. Probabil a gandit cartea la mod comparativ si dupa aia s-a sucit da’ n-a mai apucat sa modifice primele capitole ca o presa editura sa scoata naibii cartea… 🙂 It makes sense!
Am spicuit cele mai interesante chestii gasite, mi-am fixat cateva notiuni de buna cuviinta si… recunosc, am aflat si altele noi (ca de exemplu habar n-am avut ca scobitoarea nu se foloseste in public, am crezut ca se face schema aia cu ascunsul dupa un servetel, WRONG):
- in 1558 in Italia, Giovanni Della Casa oferea niste sfaturi pentu tinerii adolescenti, despre cum sa te comporti la masa, in oras, in relatiile cu ceilalti, s.a.
- sa ne imbracam adecvat cu locul si momentul in care suntem prezenti;
- vanzatoarele sa fie politicoase cu cei ce intra in magazin;
- sa nu se epateze cu daruri foarte scumpe la un botez sau la o nunta;
- sa se confirme intotdeauna prezenta pentru orice eveniment la care se primeste invitatie;
- sa nu se manance pana ce „pocneste nasturele la pantalon” atunci cand suntem invitati la un astfel de eveniment;
- sa se evite kitchul in tot ceea ce tine de propria persoana;
- la un eveniment important sa se evite mancarurile fastuoase, ele trebuie sa fie simple, proaspete si cunoascute;
- sa nu se insiste cu urarile si „pupincureala” de la sfarsitul evenimentului;
- sa se invite la eveniment doar persoanele ce ne sunt pe plac, altfel nu ne vom putea simti bine;
- trimiterea unui mesaj de condoleante familiei care a suferit unei pierderi, in cazul in care avem cunostinta de membrii familiei respective;
- in cazul ceremoniilor de servit ceaiul, nu se folosc niciodata plicuri;
- in cazul unei invitatii protocolare la masa, daca relatiile cu gazda nu sunt foarte stranse, nu se duce cadou de multumire, multumirile se fac prin viu grai; daca doriti sa trimiteti gazdei un buchet de flori in semn de multumire, acesta se trimite cu o zi dupa;
- invitatiile pentru orice fel de eveniment nu se trimit prin fax;
- punctualitatea este un semn de respect pentru cei din jur;
- nu se fac vizite neanuntate, decat in cazul urgentelor sau in imposibilitatea de a anunta anterior, insa vizita nu se va prelungi peste jumatate de ora, in niciun caz in timpul sau inaintea meselor;
- la spital, in vizita la cineva, se duc si copiii doar daca bolnavul si-a dat acordul in prealabil;
- daca suntm intr-un grup, se va evita a se vorbi doar de ceea ce tine de propria persoana, nu se intrerupe interlocutorul, nu se epateaza, nu se vorbeste cu mainile in buzunare, nu se gesticuleaza foarte mult, nu se vorbeste foarte tare dar nici foarte incet, nu se susoteste la urechea cuiva, nu se monopolizeaza discutia, nu se vorbeste trivial, nu se utilizeaza expresii pline de afectare, nu se abordeaza subiectele care sunt tabu pentru interlocutori;
- in incinta unei banci nu se folosesc mobilele, nu se vorbeste tare, nu se critica lucratorii de la ghiseu cu alti clienti, se respecta distanta necesara;
- la telefon prezentarea este obligatorie, nu se lasa mesaje indecente pe robot, persoana care si-a lasat datele pe robot va fi obligatoriu sunata,
- in plimbarile prin oras sa se evite imbranceala altor cetateni;
- in trafic sa se respecte distanta regulamantara, precum si regulile de circulatie, sa nu se transforme soseaua in pista de competitie;
- pe stadion, sa se evite folosirea unui limbaj trivial, indiferent de evenimentul ce se desfasoara aici;
- la servici- politetea sa fie prezenta, sa nu se fure ideile altor colegi si prezentate ca fiind personale, sa se exprime sentimentele sincer si cu argumente, sa se apere colegii care se afla intr-o situatie ingrata, sa fim fideli, sa stim sa pastram tacerea, sa ne facem treaba, sa nu se intarzie, sa nu se foloseasca telefonul de servici in interes personal, sa dam dovada de bunavointa;
- la masa nu se plescaie mancarea in gura, copiii vor manca la alta masa decat adultii (dar nu in alta incapere unde sa nu poata fi supravegheati), servetul se aseaza pe genunchi nu la gat, nu se refuza un fel de mancare pe principiul ca „nu-mi place cum arata” ci „nu multumesc, poate mai tarziu”, nu se sta cu coatele pe masa, nu se umple paharul cu bautura pana sus, nu se lasa mancare in farfurie, nu se vorbeste cu gura plina, nu se deranjeaza mai mult de o persoana pentru sare, piper sau altele ce nu sunt la indemana, nu se sorb lichidele, se rupe painea doar din portia personala, degetele nu se ling, nu se foloseste cutitul pentru sublinierea discursului, nu se abordeaza subiecte de discutie contrariante, nu se folosesc scobitorile;
- nasul nu se sufla cu zgomot, stranutul se estompeaza cu o batista la nas, persoanele in etate nu vor fi intrebate niciodata ce varsta au, sanviciul se ia pe o bucata de servetel si nu se pipaie toate apritivele cu mana, usile nu se inchid cu zgomot, distanta celor din jur va fi respectata, nu se intervine niciodata in discutia telefonica a unui interlocutor;
- muzica se asculta fara a-i deranja pe cei din jur;
- plimbarea cainelui prin parc se face cu lopatica si punga pentru a strange mizeriile facute de acesta si se tine in lesa pe parcursul plimbarii;
- se fumeaza in locuri special amenajate, nu se da fumul in fata altor persoane, nu se fumeaza in timp ce altii mananca, nu se fumeaza intr-o casa de nefumatori, decat cu acordul gazdei;
- pentru protejarea ecosistemului se va evita claxonatul prelung, nu se va ambala motorul la semafor, se va folosi benzina ecologica, se vor respecta instructiunile de aprindere a focului in natura, se vor strange deseurile dupa campare, se vor folosi detergentii biodegradabili, se va depozita maculatura in vederea reciclarii ei;
- a nu se abuza de anonimat pe internet ca pretext pentru a epata sau a jigni alte persoane.
Cam asta m-am interesat pe mine si asta mi-am notat. Am mai gasit niste chestii dragute, cum anume se numeste fiecare an aniversar al casniciei si ce ganduri ar trebui sa avem privind batranii din jurul nostru, pentru a le face zile mai frumoase; dar astea o sa le prezint intr-un post viitor. Sper sa prinda bine sfaturile astea pe care oricum le stim, dar e mai usor sa nu le respectam. Doar „Ghidul nesimtitului” a fost best-sellerul verii si nu a fost degeaba…
Comentarii recente