Posted on septembrie 16, 2007
Narcisism…
Views: 56
Imi place atat de tare de mine, incat ma tem ca intr-o zi am sa fug cu mine in lume. Si-am sa fiu doar eu cu mine. Si-o sa ne distram atat de bine, si-o sa uitam ca sunt si altii in jur. Si-o sa fugim atat de departe de oameni incat doar pustiului ii va fi permis sa ne priveasca. Si sa ne accepte, ca suntem perfectiunea. Si undeva trebuie sa fie o apa, ceva, orice; pentru ca atunci cand ma apuca dorul de oameni sa-mi privesc reflexia si sa imi amintesc de ce am fugit dintre ei. Ca eu mie imi sunt suficienta. Si iar o sa ne iubim pana cand iar imi vine dorul de duca. Si de fiecare data voi realiza acelasi lucru, fara sa regret o clipa ca am ales singuratatea. Dar nu se numeste singuratate pentru ca nu mai sunt singura, sunt cu mine. Ce bine e asa! Orice-mi spun e genial, cum am putut oare sa ma gandesc la asta, cum ar putea vreo idee proasta sa fie considerata proasta chiar de mine… E o ineptie! Orice-mi spun e pe placul meu, orice fac, ma incanta, orice drum aleg, e drumul cel bun, orice aleg pentru noi e foarte bine ales. De ce nu ma dezamagesc niciodata? Pentru ca eu sunt singura ce nu-mi vrea raul. Pentru ca eu, chiar daca nu m-am creat, cu siguranta m-am inventat! N-am fost asa dintotdeauna. Imi amintesc de cel putin doua persoane care au vrut sa-mi faca rau. Daca a fost sau nu intentionat, nu mai conteaza. Nu ne mai intereseaza. Ramane satisfactia ca le-am platit-o cu varf si indesat. Inca nu eram o echipa, ca acum. Si daca i-a durut atunci, nu-mi imaginez cat de tare i-ar durea sa le-o platesc acum, dublu. Pe atunci incepea reinventarea mea, a noastra. A durut tare si pentru mine si pentru ei, dar era atat de stingenta nevoia de razbunare incat pentru mine acum nu mai conteaza ce s-a ales de ei. Viata nu i-a iertat nici ea, au ramas exact acolo unde i-am lasat. Au uitat sa evolueze. Au uitat sa se bucure. Au uitat sa iubeasca, in ciuda faptului ca au relatii… Ma bucur nespus, nu de ignoranta si saracia lor spirituala, ci de faptul ca eu ma iubesc pe mine. Ca eu am evoluat. Ca eu ma bucur pentru fiecare zi, doar pentru ca e o noua zi. Ca eu iubesc tot, dar pe mine cel mai intens. E minunat, pacat ca a trebuit sa ma urc pe umerii lor sa ma pot privi in oglinda, sa vad cat de grozava sunt, cat de rau mi-ar parea daca maine n-as mai fi eu. De ce m-au umilit si au incerat sa-mi distruga sufletul? Din naivitate? Pacat, macar de ar fi facut-o cu buna stiinta. Ca eu cand le-am platit datoria am facut-o in deplinatatea facultatilor mintale, cu maxim de luciditate, cu buna stiinta ca platesc polita umilintei. Imi amintesc ca i-a durut, imi amintesc ce ziceau: „Numai un om bolnav putea sa e razbune asa!” Hahahha! „Crezi?” le-am raspuns… „Se prea poate…” am continuat. Nu regret nici azi, cand sunt puternica. Am pierdut doi oameni pentru a ma castiga pe mine. As lua-o si maine de la capat… cu aceleasi ganduri de om labil psihic… cu acelasi sange rece… cu aceeasi satisfactie… stiu acum ca la capat sunt chiar EU!
Posted on septembrie 15, 2007
Cine-i seful?
Views: 47
Cred cu tarie in urmatoarea afirmatie: intr-o relatie (de orice natura) unul e seful! Nu cred in afirmatia asta dusa la extrem. Cred cu tarie ca unii sunt conducatori si altii condusi. Cred ca rolurile se pot inversa oricand, depinde cand viata hotaraste sa-ti dea o lectie. Cred ca cei cu adevarat puternici stiu tehnica manipularii atat de bine incat conduc lasandu-se condusi. Cred ca unii se lasa condusi pentru ca le este mai usor sa treaca prin viata. Cred ca adevaratii conducatori nu-si pierd vreodata capul lasandu-se atrasi in vreo capcana intinsa. Cred ca cei incercati prea putin de viata sunt condusi. Cred ca doi conducatori n-or sa se tolereze niciodata, doar or sa se respecte, de la distanta. Cred ca cei condusi n-ar face niciodata o pereche minunata. Cred ca cei care conduc n-or sa se impuna niciodata verbal. Cred ca supusilor le place sa creada ca sunt supusi, nu sa accepte. Cred ca invingatorii vor da mai multa socoteala pe lumea de apoi. Cred ca supusii vor primi fara preget o noua viata, fara prea multa analiza a vietii ce au avut-o de trait. Cred ca intr-o noua viata, fiecare isi va relua rolul: supus/ conducator. Cred ca doare sa fii in pielea unui condus. Cred ca doare si mai tare sa fii in pielea unui conducator. Cred ca nimeni nu vrea sa-si urle in gura mare statutul primit. Cred ca in orice relatie am avea cu cei din jurul nostru ne jucam inconstient rolul. Nu-l spunem, dar ne tradeaza. Cred ca cei ce conduc se prefac a fi supusi cu atata dexteritate incat conving. Cred ca asta fac si supusii incercand sa fie conducatori. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare isi va asuma crucea. Asta sunt!!! Cred ca pentru inceput ajunge sa-ti iei povara in spate, in oglinda. Ajunge sa stii tu ca ai gandit si ai simtit in permanenta ca esti un condus/ conducator. Ideea nu asta e?! Sa treci drept altcineva?! Felicitari, ai reusit sa ma pacalesti… Esti doar un biet pion pe tabla mea de sah… Suna cumplit! Felicitari, ai reusit sa ma pacalesti din nou… Esti cel fara de care eu n-as fi fost nimic… Suna cumplit din nou! Eu mi-am acceptat statutul, dar tu? Nu-i graba, dar va trebui sa dai socoteala cuiva… ma devreme sau mai tarziu… mai mult sau mai putin…
Posted on septembrie 14, 2007
Eu nu sunt anti-fita!
Views: 62
Aseara am scris un post despre ultimele fite de prin oras. Azi dimineata l-am recitit. La ora 10 am plecat in pripa ca aveam programare, ghici unde, la montat de gene false. Da, da, ai citit bine. Am hotarat sa ies din dulap si sa dau la iveala fitoasa din mine; si eu fac uneori parte din categoria celor figurante, din acea categorie indoielnica pentru unii. Iata adevarul gol golut: Ma numesc Rebecca si marturisesc ca am iesiri si manifestari de fitosenie. Iata s-ar putea sa vina ca un soc pentru cei slabi de inger, dupa ce declar ca ascult ceva manele, declar ca imi plac melodiile celor de la BUG MAFIA. Acu’ fac o noua declaratie soc: mi-am pus gene false. Mai am pe suflet, stati: am unghii false de 1 an si jumatate. Mai am: si adidasii mei sunt si cu argintiu si cu auriu. Alta: am haine cu blanita. There is more: am chemat un taxi de la alta firma decat cea care avea 20 de taximetre in statie doar ca sa vina o masina special pentru mine. Inca: am cumparat doar brand-uri cand am avut bani pentru ca vreau sa am haine de firma. Asa ca, din cele de mai sus reiese ca indeplinesc majoritatea fitelor expuse in postul de ieri…
Am meditat, am gandit problema (sic!) si am ajuns la concluzia ca nu mai pot duce povara pe ochi, pe mine si in picioare. Recunosc, am si eu accese pe fitoholica. In viitor chiar mi-am propus niste silicoane si lentile de contact. Gata, m-am eliberat. Mai am probabil si altele, insa nu-mi vin acum in minte. Aaa, sa nu uit, vreau sa lansez o noua fita, dar Tisa inca nu e pregatita: vreau sa ies in oras cu pisica in lesa. Tisei oricum n-o sa-i displaca, ea iubeste sa se dea cu coada-n sus. Cat de snoaba pot fi?! Ah ce fain imi place sa fiu pa trend si in figuri… Ce mai… cati cititori pot sa pierd cu postul asta? Pe toti? Pai n-am plecat de la premisa ca o sa ma citesc eu, Mihai si Tisa? Asta e… Ma fitez deci traiesc…
Posted on septembrie 13, 2007
Ce fite mai sunt prin oras…
Views: 59
Astazi am petrecut o mare parte din timp in cautarea cadoului pentru Mihai. Daca tot ma invarteam prin oras m-am pus pe studiat: ce mai e fita prin oras? Va spun de indata:
- condusul masinii se face de pe bancheta din spate; se lasa scaunul pana in spate, se coboara aproape de praguri, se conduce cu mana intinsa la maxim; avantajul este triplu- ceilalti soferi cred ca masina merge singura, ca soferul nu se vede, esti un jmecher si iti exersezi muschii mainii pentru atunci cand te duci sa tragi de fiare; in plus, telefonul mobil se tine la gura, asta te face genial in jmecherie;
- pantofii trebuie sa fie aurii, argintii sau tip cameleon, in orice caz trebuie sa straluceasca;
- celelelte accesorii, portofele, curele, genti, etc e neaparat sa fie stralucitoare si in contrast cu pantofii (adica ai pantofi aurii, ai geanta argintie);
- pierce-ul trebuie sa fie ascutit (nu se mai poarta rotund) si daca se poate pozitionat buza inferioara/barbie;
- blanita, orice haina ai, tre’ sa aiba niste blanita;
- mesajele stralucitoare de pe bluza/tricou/geaca;
- vanzatoarele excesiv de dragute; asta e ultima si cea mai tare fita la mall, toate sunt gretos de amabile;
- falsitatea pana in panzele albe, de la unghii, gene, sani, buze, tot; tre’ sa se vada ca ai investit in tine nu doar pe tine;
- adusul pruncilor la KFC si lasatul lor liber, dupa ce in prealabil li s-a dat sa consume pepsi, ca o totala garantie a terminarii psihice a celor din jur;
- chematul taximetrelor de orice alta firma decat Tudo in statie la comanda, ca semn de protest impotriva celor 20 de Tudo-isti ce asteapta de-ampulea sa urce careva si care au monopol in statia de taxiuri de la mall;
- rotunjirea pretului pe ceas in favoarea clientului, in cazul utilizarii serviciului de taximetrie;
Cam asta am vazut eu in oras azi, am vazut, am raportat. Sper ca unele din fite sa nu fie doar pe termen scurt si sa fi avut eu o zi norocoasa (ma refer la taximetristi si vanzatoare amabili/e). La mai mare!
Posted on septembrie 13, 2007
Galeria foto s-a deschis!
Views: 62
Datorita faptului ca cea mai vizitata categorie de pe blogul meu era Galeria foto, aflata „in constructie” la presiunile mele, Mihai a cedat si gata… am si galerie! Inca nu am avut timp sa postez tonele de poze pe care le am insa toate la timpul lor. Eu zic sa intrati des pe acolo pentru ca voi avea grija sa umplu de poze. Evident ca le voi pune doar pe cele mai reusite insa multe vor fi cu copiii mei pentru ca parintii sa le poata descarca mai usor. Intotdeauna am avut probleme cu treaba asta cu pozele „D-ra Rebecca mi-ati copiat si mie pozele pe cd?” „N-am apucat, dar saptamana viitoare sigur vi le dau” si tot asa de 1 an de zile. Iaca am impuscat 2 iepuri dintr-o lovitura. Enjoy!
Comentarii recente