Updated on septembrie 26, 2007
Schimb de carti la Timisoara
Views: 47
Duminica, 30 septembrie ne intalnim din nou la Erick’s Coffee House (str. V. Alecsandri, nr. 4) la ora 15:00. Cine este interesat il/o asteptam. In principiu o sa discutam despre carti, da’ nu numai. O sa mai si radem daca cineva o sa fie funny. O sa si aducem cartile inapoi, sunt sub forma de imprumut. O sa ne si imprietenim daca simtim nevoia, daca nu, n-are caracter de obligativitate. O sa fim sinceri, ca asa am fost si data trecuta. O sa tinem legatura daca simtim nevoia. O sa ne laudam cu blogurile dar mai ales o sa ne laudam ca citim. Da, cu asta sigur ne laudam. Ca toti citim si suntem incantati ca si altii citesc. Nu-i motiv de lauda? Profesoara mea de romana zicea sa ma laud ca citesc, poate multi ma iau peste picior dar si mai multi ma invidiaza. O sa… las’ veniti acolo sa vedeti.
Mai multe detalii aici: Bookblog (ca de aia ii si zice…) Ama si Hellene.
Posted on septembrie 26, 2007
Ghid practic pentru educarea pisicilor, Joel Dehasse
Views: 50
Initial am rasfoit cartea pentru ca nu am mai avut rabdare. Am catalogat-o slabuta. Am inceput in final sa citesc din ea si mi s-a parut proasta de-a dreptul. Dupa ce am terminat-o, am ajuns iar la concluzia ca n-ar mai trebui sa ma hazardez in afirmatii inainte de a temina o carte. Nu este exceptionala, dar nici proasta. Motto-ul cartii este „Omagiu tuturor pisicilor care au fost, sunt si vor fi.” Autorul incearca sa explice anumite comportamente firesti ale pisicilor, comportamente pe care stapanii acestora le gasesc evident inexplicabile. Mie personal mi-au fost utile o serie de informatii, am incercat sa povestesc si altora despre ce am aflat, insa am ramas surprinsa ca foarte multi proprietari de pisici refuza o solutie specializata, pe principiu „las’ ca stiu eu mai bine” sau nu accepta o explicatie a unui tip de comportament al pisicii lor, pentru ca se simt atacati, si risca sa para ei proprietari indoielnici. Nimeni nu judeca pe nimeni, eu nu am incercat sa fac pe nimeni sa se simta prost, eu am dat un sfat pe care l-am citit, de la un specialist. Fiecare este liber sa-si educe animalul de casa asa cum simte si asa cum crede, dar atunci nu poate lansa teorii conform carora pisica e vinovata pentru toate relele. In carte, autorul explica destul de matur ca sta in puterea noastra sa educam o pisica si ca suntem raspunzatori pentru faptele sale, atata timp cat nu luam masuri concrete si testate pentru a imbunatati traiul alaturi de ea. Nu este usor sa crestem o pisica, ne vaicarim pe la alti proprietari ca „ne mananca sufletul si zilele” insa uitam ca este un biet animal, nu-i putem cere imposibilul. Eu cand ma vaicar de pisica mea, o fac cu foarte mult umor (daca nu s-a sesizat) si mai degraba ca un mod de a ma mandri cu ea. In niciun caz nu ma plang, ma alint… Asta pentru a lamuri pe cei care nu au inteles ce-i cu posturile dedicate Tisutei.
Imblanzirea pisicii a avut loc undeva prin anul 3500 i.e.n., se pare ca pisica ar fi facut primul pas spre oameni deoarece prindea rozatoarele din depozitele de cereale, iar omul a apreciat ajutorul dat. In niciun caz adaptarea pisicii nu este sinonima cu cea a cainelui (gen familie-haita). In Egiptul faraonilor era adorata, in Japonia la fel, insa era detestata in Europa medievala crestina, fiind simbol al necuratului.
Comunicarea cu pisica se face prin dialog. Pare stupid, insa pisica „intelege”. Si ea la randu-i scoate sunete modulate; daca urmarim atent sunetele scoase, le vom putea chiar asocia cu ceea ce „ne spune”. Tisa de exemplu miauna intr-un anumit fel cand vrea mancare, cand vrea afara, cand vrea sa se joace. E suficient sa fiti foarte atenti. Torsul este asociat cu placerea dar si cu nelinistea, cand apare imobilitatea. Pisica toarce pentru ea, nu simte ca ar comunica neaparat starea respectiva. Daca vreti sa invatati limbajul pisicii, de tors veti reusi mai greu, de mieunat puteti exersa dar puteti suiera. Va desfaceti buzele, dintii inclestati si suflati puternic (pisica va asocia sunetul cu pedeapsa, deoarece este similar cu suierul produs de ea cand devine amenintatoare).
Frecarea de picioarele stapanilor reprezinta o forma de marcare a teritoriului, sunteti marcati, voi ati crezut ca ea e dragalasa si se alinta? Aiurea, va inseamna… Zgreptanatul reprezinta o forma de marcaj vizual in care se depun o parte din secretiile glandelor dintre pernute. Marcajul urinar il fac mai ales pisoii, insa nici pisicile nu sunt straine de el.
In sistemul social al pisicii se practica matriarhatul. Datorita marcajelor interne pe care le fac pisicile in cadrul unui grup ele sunt mai putin vulnerabile in fata agresorilor. Adolescentii masculi cand incep sa manifeste dorinte sexuale sunt expulzati din grup. Intre motani incaierarile se dau pentru diverse motive, insa intotdeauna se for finaliza cu un invingator, iar ceilalti se vor supune fara prea mare tam-tam.
Agresiunea se practica prin: privire (stim toti privirea ei- Tisa o foloseste cand se spala si eu o mangai exact in locul in care s-a spalat- hihihi), amenintarea (groaznicele sunete- vezi pisica agresiva), lupta (cu labele ca la box), muscatura si zgariatul. Lupta inotdeauna se finalizeaza cu fuga sau cu inhibarea inamicului (aici vreau sa povetesc eu ceva, ma luptam cu Tisa si vine o prietena in vizita: „Cine castiga?” intreaba ea. „Vezi pe ea vreun leocoplast???”). Am edificat si „muscatura la mangaiere”, nu eram in clar de ce atunci cand o scarpin pe burta, ea se intinde, se alinta, eu ma bucur si… tac… ma musca. Pentru ca se gadila, iar pentru pisici gadilatul devine iritant.
Traiul in comun a mai multor pisici se face in functie de o schema f f f complicata, chiar va recomand cartea, ca e prea mult sa povestesc. Ideea de baza este ca una e sefa iar restul se supun.
Pisica este un rapitor solitar, vaneaza vietuitoare mici (are o pasiune pentru pasari si rozatoare) dimineata devreme si noaptea tarziu. Asa se explica de ce pisica deranjeaza la cele mai nepotrivite ore, pentru ca are un alt bioritm decat omul. Ce se poate face? Proprietarul trebuie sa se pregateasca de cu seara, ca pisicii sa nu-i lipseasca nimic dimineta (apa, jucarii, mancare in castron, litiera curata…). Oricum ea va gasi solutii sa va trezeasca, se urca in pat, isi face siesta, se spala, isi ascute ghiarele… Ideea e sa nu clacati si sa va ridicati vreodata din pat la cererea ei, asa va intelege ca se poate… data viitoare va insista cu mai multa sarguinciozitate sa va trezeasca. Studiile au demonstrat ca pisicile sunt mai putin active iarna, probabil datorita temperaturilor scazute si luminii reduse.
La capitolul alegerea unei pisici, autorul incearca sa dea un sfat pertinent. Fiecare dintre noi are ceva conturat privitor la viitoarea noastra pisica, altii le primim cadou si ne ramane fie sa ne resemnam, fie sa invocam diverse motive pentru a trimite pisica la sat. Sunt date teste de reactivitate pentru a afla daca pisica este sau nu agresiva, teste de socializare, teste de reactie emotionala. Ideea este ca fiecare trebuie sa-si aleaga o pisica in functie de asteptari iar pentru batrani sau copii, alegerea trebuie sa fie foarte bine gandita.
Hubel si Weisel, doi cercetatori au facut undeva prin anii ’60 o serie de experimente si au dovedit ca exista o perioada cruciala in primele 3 si 7 saptamani de viata ale pisoilor; daca sunt lipsiti de lumina, acestia vor ramane orbi, pentru ca cecitatea depinde de creier, nu de ochi. Ochiul vede imaginea dar creierul nu o decodifica. Pisica nu se naste stiind ca este pisica, ea se identifica pe parcurs, aceasta este si o explicatie privind comportamentul pseudo-uman pe care-l dobandeste de la stapani, cu atat mai mult daca este singura pisica din casa. O chestiune foarte intriganta este ca perioada de gestatie este foarte importanta la pisici, la fel ca la oameni. Proprietarul trebuie sa mangaie permanent burta pisicii gestante si viitorii ei pui vor avea un grad mai ridicat de socializare.
Pisica nu are notiunea de supunere, asa ca, ea va presupune ca este seful, spre exasperararea stapanilor. Sugestia este ca atunci cand va jucati cu ea si incepe dintr-o data sa fie agresiva, sa-i atingeti usor nasul cu varful aratatorului de cateva ori consecutiv, pentru ca asa mama pisica le da cu labuta peste nas pisoilor cand acestia devin obraznici. Ei vor intelege pana la urma ca trebuie sa se supuna.
Despre tehnicile educative va las pe voi sa aflati citind cartea, pentru ca eu personal nu le-am folosit decat in cazuri stringente. Eu vreau sa am totusi o pisica cu pesonalitate, nu una de circ care da labuta si face pisu la wc-ul mare. Dar sfaturile sunt binevenite, deoarece poti intelege de ce anume pisica isi marcheaza teritoriul, de ce se catara pe mobila, de ce zgraptane tot ce nu ar fi nevoie sa fie zgreptanat, de ce ataca gleznele oamenilor si multe alte comportamente specifice pisicilor dar neintelese de oameni. Spor la citit si educat pisica!
Posted on septembrie 25, 2007
A inceput nebunia!
Views: 40
Ieri mi-am organizat atat de prost ziua incat chiar eu m-am scos din sarite. Am inceput de dimineata cu stress ca in loc sa ma trezesc la 8, dupa cum mi-am pus ceasul sa sune, abia pe la 10 am facut ochi. Intru pe bloggeri.ro sa verific cum stau cu punctajul si incep sa mi se deschida ferestrele de mess: „Cum te votez?”. Aaa, stai sa ma deslusesc si eu. Cam asta am facut mare parte din timp pana la ora 12, m-am chinuit sa edific misterul. Oricum nu mi-e in clar nici macar acum daca tre’ sa apesi pe o steluta, daca trebe pe 5 stelute. Pe prietenii mei care au insistat sa ma voteze, oricum i-am retinut ca au fost bineintentionati si le mutumesc pentru toata stradania depusa, de a afla „cum naiba se voteaza”. Intentia conteaza. Ma loveste inspiratia la ora 10 jumatate si scriu un articol pentru urmatoarea proba „Peisajul muzical romanesc.” Cred ca e articol de geniu, daca postul actual a placut la cei care in mod obisnuit ma citesc, asta pe care o sa-l public, o sa tina locul I ocupat. Am mare incredere in el! Daca nici asta nu place la public, desi nu as pricepe de ce, atunci… chiar ca ma las de participat la concursuri. Nu ma las, ca mai am unul la libera alegere… dar pe ala cred ca-l scriu in maniera mea proprie si iar e targetat, si iar nu-l pricepe toata lumea. Tre’ sa fie castigator ala cu muzica. Pentru mine oricum toate sunt castigatoare. Ora 11.15 fac un dus repede, constat ca nu ma facut nimic din ceea ce aveam de facut, ma imbrac, pun laptopul in geanta cu tone de hartii de care trebuia sa ma ocup, plec precum hamalul spre servici. Ajung la lucru, n-apuc sa-mi pun cafeaua ca era trcut de 12 si intru in priza. Discut cu colega ce si cum, dezbraca Rebecca copiii, pune-i in pat sa doarma, apuca-te de ordonat hartiile, pana ma invart mai mult fara sens ca intrasem deja in panica de criza de timp, se face ora 16. Stiu ca la 17 am sedinta la sindicat. Ma pun sa decupez si sa lipesc timbre cu niste produse cosmetice ca mi-am luat o revista in care castig si ceas si poseta si portofel si cutie surpriza daca voi comanda de 100 ron. Ca femeie si toanta, nu pot rata oferta. Noroc ca ma ajuta Simo, prietena mea, ca deja le rupeam isteric si aproape de distrugeam. Lipesc, calculez, naiba stie ce fac, ca-i ora 16.30 si trebuia sa fiu deja pe drum. Dau sa plec, imi pun hartiile inca nerezolvate in geanta si inca 100 de altele noi. La intrare, ma intalnesc cu taticul tamplar: „Ah, bine ca va vad. Vreau si eu inca un dulap…” Se face 16.45. Dau sa plec in viteza, nu pot accelera. Ce draci? Ah, la naiba, geanta cu laptopul o facusem de 10 kile. Drum de 7 min il fac in 15. Chinuie-te Rebe sa duci gentoiul. In stanga, in dreapta, in brate, in spate, pe umeri, pe cap… mai in gura n-am incercat. Sun pe Mihai sa vina sa mi-l ia, evident nu aude telefonul. Ce fac? CE DRACU FAC? Cum sa-l car atata drum? Il las la magazin, rog pe prietena mea ce vinde acolo sa mi-l tina, altfel il las in strada. Il tine saraca, ce sa faca, doar fata mea inspira mila. Iau tramvaiul, ajung la sedinta putin intarziat, oricum nu incepuse. Termin sedinta, fug inspre casa, ma clatin. Clar, pai daca am uitat sa mananc. Acasa, fericita ca-s in sfarsit acasa, dau sa intru pe bloggeri.ro, nu mere. Am fost bannata. Naspa. Sun o prietena sa intre, ea poate, intra Mihai de pe alt ip, se poate. Nu povestesc ce frustrare m-a luat. „Am dat refresh si a picat” insista Mihai. In final, se rezolva, cineva dragut dintre organizatori ma asigura ca nu e ban pe ip-ul meu, in regula. Suna mami: „E ora 8 jumate, tre’ sa punem comanda la Avon”. Ah, uitasem. Cauta repede comenzile, calculeaza, ora 9. Ce sa fac? Ce sa fac? Am pierdut timpul toata ziua. Mananc repede ceva, nici macar nu mai mi-e foame. N-are nimic, asa slabesc. Ma duc in baie sa ma spal pe ochi, bufnituri, pocnete din pod (am un gemulet ce da in pod). „Asta mai trebe sa vina Tisa cu un soarece si suntem aranjati” ma gandesc. „VINO REPEDE, PE TISA A MUSCAT-O CEVA DE OCHI!” racneste Mihai. Ma lasa picioarele, ies, Tisa se izbeste de pereti, are un ochi inchis, e disperata. Simt ca plesnesc de nervi. Nu insist, pentru proprietarii de pisici e de inteles, pentru restul e greu de explicat ce sentimente te incearca. Sun pe doctorita: „ma scuzati ca sun la ora asta”…(ora 10 si 10). Ma calmeaza, ca de obicei: „sterge cu apa calduta ochiul, pune 2 picaturi de colir, maine daca nu e bine, la cabinet.” Unde sa gasesc farmacie, de unde cer colir…mami are, am fost atenta cand a zis ca si-a cumparat”. „Pune pe taxi colirul.” „Ti-l aduce X ca si asa are drum incolo”. Macar atat… Sterg pe Tisa, intre timp se simte bine, probabil ca s-a lovit ea de ceva, exact cum a zis tanti doctorul. Epuizata, ma pun in pat, incep o carte noua; e vorba de o invatatoare ce pleaca sa predea intr-o zona uitata de lume; „vreau sa traiesc si eu undeva izolat, unde nu sunt telefoane, nu este internet, nu am nimic din ce am acum. Vreau liniste, vreau sa dorm…” Mai are rost sa mentionez ca in intervalele pauza dintre marile evenimente, am vorbit non-stop la telefon? Sau ca acasa in permanenta mi-au clipit ferestrele de mess? Sunt epuizata, a fost doar luni. Sa nu mai zica nimeni ca educatoarele au timp liber. Sa mai precizez ca Mihai a luat decizia ca eu sa nu mai fumez in casa? N-are rost… Astazi sunt hotarata sa-mi fac lista de prioritati, nu se poate, trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul, sunt singurul vinovat pentru ca am pierdut o zi intreaga agitandu-ma ca „nu apuc sa termin”. Si imi amintesc ca alte dati eram chiar ocupata, acu’ a fost light de tot…
Updated on septembrie 24, 2007
(D)efectul lui Eu cu Mine despre Mine
Views: 68
Acesta este primul meu post cu care am intrat in competitie. Daca va place, il votati, daca va place si nu-l votati, bucurati-va de el. Am scris lucruri simple si adevarate, am scris un post pe care intamplator l-am plasat intr-o competitie cu alti bloggeri. La fel as fi scris si daca nu participam la concurs. Atat am stiut, atat am scris:
18 februarie: ziua mea de nastere, eu m-am nascut chiar pe 18 februarie, intr-un an de gratie. Discut de prezent, de anul 2007. Iar este ziua mea, iar cadouri, iar cinste. Mihai, iubitul meu convietuitor, se prezinta cu cadourile. Minunate, nu le mai insir, mentionez cadoul „esential”: una bucata blog. „Ai blog! Ai si domeniu pe UE, doar esti cetatean european.” Partea cu „ai blog” mi-e clara, mi-a zis el mai demult ca e un soi de jurnal on-line. Partea cu „cetateanul european” e si mai clara, clar nu mi-e „domeniu”. Cine, ce, cum, cati, unde, cand??? Am uitat sa mentionez ca sunt pe langa subiectul calculatoare? Nu? Bine, las’ ca n-are rost sa ma laud cu ce nu stiu. Revin la cadou, ma laud la tot omu’ cu statut de prieten si de familie ca “ce fain cadou am eu”; multi nu pricep, majoritatea se da batuta. Probabil ca bunicul meu inca e siderat ca “ce dracu’ de cadou a mai primit si nepoata-mea?” Ajungem la concret imediat. Asadar, am blog, ce sa fac cu el? Sa scriu in el, ar fi o idee. Pana undeva in luna martie am tot stat si m-am sucit, ce sa scriu, cum sa scriu. Prin luna aprilie am inceput sa o las mai moale ce ganditul, in luna mai am renuntat total iar in iunie m-a abordat Mihai: „Tu chiar n-ai de gand sa scrii vreodata?”. Bun venit blogului prin luna iulie la sfarsit. Mi-am dat drumul, am eliberat inspiratia din mine. Primele 2 zile au fost grele, ca ma citea doar mami si sora-mea, vreo 2 prieteni (chiar doi) si evident Mihai. In a treia, ma citea si directoarea (de la servici). In a patra zi am renuntat sa-mi mai conving cunostintele sa ma citeasca, oricum multe dintre ele nu erau in targetul meu (auzi figuri, mai am si pretentii de target) si restul… nu erau curioase. Mi-am confectionat si amenintare, in incercarea de a convinge lumea: „Cand o sa fiu premiata ca sunt blogger de exceptie o sa amintesc de tine. Ca ai refuzat sa ma citesti!!!” Asa am mai mobilizat vreo doi. 🙂 Am constat ca imi place atat de tare ce scriu, incat, de fapt, ce sens mai are sa ma citeasca cineva. Mie sa-mi fie bine si reduceri sa prindem…!
Hai ca pana la urma a inceput taras-grapis sa intre lumea pe blogul meu. Asa-mi ziceau statisticile, insa comentarii 0 barat, 0 taiat. Nici asta n-a reusit sa ma irite prea tare, ca in final, am dedus de aici ca ce aberez eu pesemne e corect. Mai mult, nu starnesc pic de controversa. Asta-i bine, ca nu-s blog de scandal. Ce mare lucru e sa comenteze careva?! Incet, incet a inceput lumea sa dea commenturi. In regula, o luai si pe asta de buna. Acu’ mare dilema, a cenzura/a nu cenzura. Am stat cateva secunde si am ajuns la o concluzie revelatoare: ce sens are? Pe mine ma streseaza cand intru la altii, dau sa comentez si ma lasa in asteptare… a doua oara nici nu mai intru… de fapt intru, sa verific daca mi l-a publicat totusi… dar a treia oara sigur nu. “Sa fie liber la parere pe blogul meu”. Nu am avut incidente pentru ca scriu de bun simt iar cei ce intra pe blogul meu sunt oameni de bun simt. Doar am precizat ca e targetat :-). Si iaca asa, pas-pas, pas-pas intrai si eu in blogging. Nu ma pasioneaza (neaparat) sa socializez, sa ma stie lumea, sa impart in stanga si in dreapta commenturi ca sa vina si altii la mine pe blog. Aiurea, daca am ceva de spus, o spun (acid de obicei, sunt tentata sa las vreo ironie pe undeva, decat s-o dau pe pupincureala sau vrajeala) si de aia isc de fapt polemici. Ca daca spui ce ai de spus, argumentat, nu vorbe-n vant, te modereaza repede aprigii. Nu ma pasioneaza sa link-uiesc pe altii, pe motiv ca m-au linkuit si ei pe mine; pai daca eu habar n-am de IT ce draci sa citesc pe un blog ce are ca subiect de discutie taman asta??? Raspund intotdeauna la comentarii pentru ca mi se pare de bun simt sa-l introduci (am folosit sinonimul pentru ca nu stiam daca e voie sa zic „sa-l bag” 😀 ) in seama pe cel ce a avut sa-ti spuna ceva. Pe strada daca te intreaba cineva „Cat este ora, va rog” (cu exceptia raspunsului politicos „60 de minute, domnule”) nu ii raspunzi la fel de politicos? Asta cred eu ca inseamna sa-ti respecti cititorii, sa recunosti daca ai gresit, sa le asculti argumentele si sa-ti sustii propriile afirmatii. Si din respect pentru tine dar mai ales pentru altii care te vor citi, sa te abtii de la a slobozi pe cineva. Ironia este o arma atat de usturatoare… Nu toti au stat la coada sa o prinda cand s-ampartit… Eu dupa ce terminasem cu statul la coada la primit „gura mare” am fugit la „tzatze” si Slava Domnului am prins si rand in fata la „ironie” si „aroganta” (deja aveam gura mare, ar fi fost si culmea). „Modestia” a fost in cantitati limitate, n-am mai prins…
Concluzie (intotdeauna am concluzie): sunt incantata ca am blog, ca e al meu, ca sunt libera de cenzura si ca pot scrie toate gandurile pe care le am, ganduri pe care inainte, le expuneam celor 2-3 amarati pe care ii prindeam in juru-mi. Acu’ chiar vorbesc mai putin, se si ingrijoreaza prietenii: „Ia mai povesteste-ne de gradinita.” „Ce sa va zic? Cititi pe blog!” M-a lovit asa o maturitate… verbala… scriitoriceasca… v-ati prins si voi ca la coada de “gura mare” am primit bonus si „lalaitul aiurea”???
Aici puteti vota: (votarea se face dand click pe stelute, fiecare steluta este echivalentul „mi-a placut de la 1 la 5”. O steluta clickuita inseamna mi-a placut ceva-ceva, 5 stelute clickuite mi-a placut mult)
http://bloggeri.ro/2007/09/21/defectul-lui-eu-cu-mine-despre-mine.html
Posted on septembrie 22, 2007
Am postat pentru concurs…
Views: 62
Cu ceva timp in urma am vazut pe blogul Hellenei ceva cu un concurs de bloggeri. Imi plac tare mult concursurile. Partea proasta este ca nu am invatat pana acum sa pierd. Fara sa stau pe ganduri, m-am inscris. Dupa ce m-am inscris (evident) am citit regulamentul. Am crezut ca trebuie sa-mi aleg una din cele trei teme, wrong, tre’ sa postez pentru toate. Nu imi plac temele in mod deosebit, insa n-am o problema cu a scrie pe o anumita tema. Am facut prima varianta, am trimis-o la corectat lui Mihai, care se presupunea ca trebuia sa fie impartial. Prima era depresiva si Mihai a declarat ca mi-am exprimat o parere despre ceea ce am priceput eu ca inseamna a fi blogger, dar definitia e mult mai vasta. M-a pus chiar sa citesc si MULTE definitii de „blogger”. A zis ca eu am generalizat si ca subiectul meu are ca zona de atac asa numitele bloguri de scandal. Ok, in concluzie, nu ma pot prezenta la concurs cu postul asta? „Ba da, insa poti mai bine”, m-a incurajat ca de obicei. Ma intorc la laptop, caut alta idee. „Gata, daca nici asta nu e buna, mai am vreo doua, dar am obosit sa tot scriu.” Citeste Mihai, rade (asta-i semn bun). In regula, niscaiva modificari si e gata. Mie imi place postul… zic eu ca are potential de competitor… Primele 2 locuri sunt acordate de juriu (daca am inteles corect, ca si cand am citit regulamentul am fost cam neatenta) si urmatoarele trei prin votul cititorilor. Asa ca tehnic, postul meu ar trebui sa impresioneze doar niscaiva oameni (nu mai stiu cati, insist ca am citit neglijent regulamentul). Am imboldit si eu lumea sa ma voteze, dar nu cred ca alea 10 voturi pe care or sa mi le dea prietenii si alea 5 de la cititorii mei pot influenta masa. Si postul meu nu cred ca o sa prinda la mase. ‘Om trai si ‘om vedea. Sunt foarte curioasa ce o sa am de zis daca nu voi castiga… Macar sa-mi placa postul castigator, ca daca nu, o sa revin la vechea mea idee. Ca ce bine ca sunt eu talentata, inteligenta si castigatoare pe blogul meu. A, daca va spun ca nici macar nu stiu ce premii se dau ma crede cineva? Poate ar trebui totusi sa citesc atent regulamentul. Am postat articolul si aici pe blog, insa, vezi, Mihai daca se pricepe la treaba asta cu bloggeritul mai bine ca mine, a zis sa fiu prevazatoare… Are dreptate… putina rabdare ca maine seara il asez la loc de cinste! Si din 24 se poate vota, sa va rog sa ma votati? Ma mai gandesc daca trec pe miloaga…
Comentarii recente