Updated on septembrie 30, 2007
A fost Schimb de carti-2 la Timisoara
Views: 74
S-a-ntamplat si a doua oara. De data asta ne-am adunat mai multi, 9 la numar, sa facem cunostinta: recidivistii- Ama, Andreea Hellene, Andreea si novicii- Nutu (cu care am fost colega de facultate si a carui blog este in reconstructie, renastere, revigorare), Carina, Camelia, Tania si Adelina…. De data asta am discutat chiar foarte mult despre carti. Fiecare si-a prezentat cartile aduse, doritorii le-au luat. Nu s-a comunicat sfarsitul… asta incepe sa devina cel putin pentru mine o obsesie „nu-mi spune sfarsitul ca vreau sa o citesc”. Intamplator, doua bucati Garcia Marquez, Un veac de singuratate s-au intalnit la masa. Una cu dedicatie, alta fara. Doritori n-au fost pe considerentul ca este citita deja, o am acasa (asta a fost replica mea) si nu am timp sa o citesc. Nu si-a gasit biata lacas in punguta nimanui. Eu m-am ales cu patru carti (hihihi): una primita pe sub mana de la Ama (la troc am dat Ghidul educarii pisicii)- Soarecele si alte povestiri- Ion D. Sarbu, tot de la Ama Furia- Salman Rushdie, de la Andreea Domnilor copii- Daniel Pennac, de la Tania Sfantu’ Asteapta- Raymond Queneau, de la Tania Cea mai frumoasa istorie a iubirii- Dominique Simonnet. Am dus pentru schimb Ghidul nesimtitului- Radu Paraschivescu, M-am hotarat sa devin prost- Martin Page si Metroland- Julien Barnes.
Ziceam ca de data asta chiar am vorbit mai mult despre carti. Am spus ce carti ne-au sensibilizat, ce carti nu ne plac, ce carti trebuia sa citim in copilarie (pe care le-am citit mai mult sau mai putin), cum ni s-a deschis apetitul cititului, ce carti am vrea sa citim, cu ce carti am inceput sa citim, cum citim, ce tabieturi avem citind… Unii au vorbit mai mult (eu printre ei), altii au stat sa asculte, probabil ca au asteptat sa-si faca o impresie sau poate asa sunt ei, mai linistiti. Suntem atat de diferiti… Nu stiu cat de mult am reusit sa ne cunoastem, sa facem impresie buna dar mai ales sa ne sincronizam in gusturi prin cartile aduse… Astept si alte pareri, doar avem bloguri!
Evident am adus-o si pe Tisa in discutie. N-am putut sa ma abtin, daca si asa eram la subiectul animale de casa. Pai rasfatata mea nu trebuia mentionata? Sper ca n-am plictisit pe nimeni prea tare, in mod intamplator asta e o alta chestie ce o avem in comun (cam avem animale de casa 🙂 ) Inseamna ca iubitorii de carte iubesc si animalele? Nu neaparat, insa suntem destui cu pet-uri prin case. Care cu tabieturile sale… Asta a fost alt subiect grozav, ce pacaneli mai au pe creier si animalutele noastre :).
Ca o concluzie, a fost o seara reusita. Misto, as adauga. Sunt bucuroasa sa aflu ca oamenii mai citesc, socializeaza, au opinii, sunt pro si contra, isi sustin punctele de vedere. Ma bucur ca am avut ocazia sa-i cunosc si pe Nutu sa-l revad. Interesanta seara si multumesc mai ales Anei Maria sau Ana Mariei si Bookblog-ului pentru ea. Si mai odata mersi Anei ca m-a adus acasa cu buburuza ei.
Sunt si pozele disponibile de maine pe galeria foto!
Posted on septembrie 29, 2007
One more to go!
Views: 41
Prezentarea lucrarii si m-am scos. Abia astept sa povestesc ce s-a intamplat pe la „marele examen”. Sunt restanta la capitolul posturi misto, m-am prins si eu singura… Slava Domnului ca Mihai i-a venit de hac virusului ce n-a avut altele mai bune de facut decat sa manance pe laptopul meu ieri, Am crezut ca lesin de nervi. De fapt, ma asteptam sa se intample ceva. Eu cand spun ca mie intotdeauna mi se petrec nepetrecute, unii ma suspecteaza ca exagerez. Iaca, asta e o dovada destul de buna? Sper sa-mi vina inspiratia divina (in engleza) si sa fascinez auditoriu cu mirificele mele cunostinte de Identitate europeana. Faza naspa este ca inaintea mea sunt doi colegi pe care-i suspectez ca s-au pregatit bine si automat ridica stacheta. Nu ma tem ca nu m-as descurca pe cultura politica, ma tem ca exprimarea mea e cam… deficitara; de unde sa mai stiu eu engleza daca notiunile cu care operez zilnic sunt „This is a dog” si „This is a cat”. Asta facem noi la gradi, inca n-am ajuns la analiza statelor membre ale Uniunii Europene. Bafta Rebe! Nu uita, intotdeauna vor fi altii mult mai prosti in jurul tau, asezati acolo special sa te faca sa te simti tu mai inteligenta!
Updated on septembrie 28, 2007
Care erau sansele?
Views: 57
Evident ca s-a futut laptopul. Nu aveam nevoie de el, trebuia sa fac doar niste slide-uri, sa ma uit peste lucrarea pe care maine o prezint, sa imi fac un rezumat, sa ma informez cu niste noutati ca profu’ a zis sa fim actualizati ca o sa mai discutam putin despre ce mai e prin UE, altele marunte de genul. Nu-i nimic grav… am timp pana maine, nu pocnesc de nervi, nu, totul e sub control.
Posted on septembrie 28, 2007
La examen cu tine Rebecca!
Views: 55
Ziceam cu ceva timp in urma ca sunt stresata ca nu stiu daca reusesc sa-mi termin lucrarea de dizertatie. Am gatat-o pana la urma. Azi am „marele examen de test grila”. De fapt sunt trei materii, Drept comunitar, Diplomatie si Acquis comunitar. Ce intelectual suna! Am facut precizarea pentru a raspunde si cautarilor „dizertatie” pe care le-am adunat in ultima vreme. Ieri a fost ziua dedicata „invatatului”. Am invatat la fel de mult cum invata si Mircea Eliade pentru corigente in Romanul adolescentului miop. A fost foarte obositor… Am ajuns la finalul serii la o concluzie incurajatoare, ca sunt prea desteapta si ca daca ma duc la examen cu informatiile pe care le-am acumulat (sper naibii ca au ramas tot acolo unde le-am lasat eu) pana in prezent, tot o sa stiu sa raspund la grile. Cat de greu poate sa fie?! Asa ca ce rost mai are sa-mi debusolez creierul cu alte informatii nestrucurate si apoi sa imi fie ciuda ca exact asta n-am citit… Asa mi-e clar, nu imi ravasesc informatiile arhivate cu altele noi; in cel mai rau caz, am o moneda la mine. Merge si asa… doar sunt roman…
Dupa ce ma intorc de la „marele examen” o sa-mi pregatesc o noua tactica de atac pentru maine, la prezentarea lucrarii. La final, o sa ma plang „ce greu a fost” sa fie clar pentru toata lumea ca e greu sa termini un master. Stiinta cere sacrificii. Mai ales ca sunt pe stiinte politice. Apropo, un individ indoielnic zicea (intr-o polemica avuta cu el) ca m-au indoctrinat cei de la „stiinta politica” dar in final intindea obrazul si incerca o conciliere pe cale amiabila (poate era chiar negociere, dar nu m-am prins eu) zicand „ai stofa de politician.” Pai, daca am, inseamna (prin logica mea simpla) ca ar fi stupid sa ma pregatesc pentru orice fel de examen. Intr-un final, ce sens are, din moment ce pe steagul Uniunii se scot si se pun stelute intentionat ca ministrul educatiei sa fie in neclar, astazi cate sunt? Ca ieri erau 17 dar azi cine stie cate le-a traznit sa puna…
Asa ca, bafta Rebe azi, fa praf grila aia ca si daca o dai in bara cu vreo nota proasta poti oricum sa te plangi mai apoi ca a fost foarte greu, ca te-au traumatizat psihic supravegheorii, ca te-au furat la punctaj si clar ai fost defavorizata, ca exact un subiect nu ai invatat si din ala ti-a picat, ca sistemul este de vina. Eu am incredere ca tu esti desteapta si ai sa stii, dar sunt alaturi de tine si la neputinta de a nimeri raspunsurile corecte!
Updated on februarie 1, 2008
Gandurile trandave ale unui pierde-vara, Jerome K. Jerome
Views: 63
Este cartea pe care am luat-o la schimb de carti no.1 (Timisoara) de la Hellene. Are trei parti: Jurnalul unui pelerinaj, Din Gandurile trandave ale unui pierde-vara si Din alte ganduri ale unui pierde-vara. Prima parte are 110 pagini si urmatoarele doua, restul pana la 285. De ce mentionez toate astea? Pentru ca mi-a placut teribil prima parte, am ras cu pofta. M-am regasit in personaj. Pentru celelalte doua parti, a fost un cosmar. Nu se mai termina. De aceea fac raportul, ca sa fie clar pentru toata lumea ca am citit o carte de 285 de pagini (daca m-a si interesat numarul de pagini este si mai grav) din care mai mult de jumatate mi-am dat ochii peste cap, m-am fatait, am oftat, am reluat paginile de nu stiu cate ori ca nu eram atenta la ce citeam, m-am plictisit, am notat chestii filosofale (asta a fost singurul castig), numaram cate pagini mai sunt pana la ultima. Nu numai ca m-am pierdut de multe ori in continut dar nici macar nu mi-a placut. Si e foarte curios ca v-am zis deja, Jurnalul unui pelerinaj a fost chiar pe placul meu. Nu, nu puteam sa n-o citesc pana la capat pentru ca principiul meu spune sa nu las o carte neterminata. Ma rog, sunt multe argumente pentru care am dus la capat lupta istovitoare cu gandurile lui pierde-vara… acum n-are rost sa ma stradui sa mi le amintesc, important e ca i-am dat de cap pana la urma.
Jurnalul unui pelerinaj are in centrul atentiei pe jurnalistii B. si J. Cei doi fac o pereche formidabila si amuzanta. Sunt atat de seriosi in ceea ce intreprind incat umorul lor este cel identificat deja de altii mai priceputi decat mine, drept „umor englezesc”. Cei doi pornesc sa viziteze Europa. Tari de interes- Franta, Belgia, Germania. La sfatul amicilor J. isi face un bagaj consistent de la plapuma, perne, prosoape la ceaiuri, trabucuri, bauturi; argumentul este ca au fost multi pe acolo si nimic din ce au englezii, nu au europenii 🙂 (suna cunoscut?) Cea mai amuzanta intamplare mi s-a parut cea in care facand un popas intr-o gara, cei doi se pierd unul de altul. J. este convins ca au ajuns in Norvegia (se aflau inca in Belgia) si face uz de vagile sale cunostinte de limba norvegiana in incercarea de a le explica celor aflati in bufetul garii ca si-a pierdut prietenul. Acestia nu-l pricep, J. devine isteric si oamenii, amabili solicita un mosulet norvegian pe post de translator, in incercarea de a afla ce nemultumire are. Mosuletul evident incearca sa discute cu el in ceea ce s-a presupus a fi limba lor materna, ca apoi sa inteleaga cum ca el e un biet englez ce vrea sa treaca drept norvegian. Nu mai conteaza ca nimeni din jur nu pricepe ce se intampla, important e ca B. a aparut. De aici si concluzia ca nu e bine sa stii multe limbi. Un simt al orientarii atat de prost dezvoltat il poate avea doar „moi” si eu am o scuza totusi, ca sunt femeie… In final, ajung si in Germania unde dorm indvers- adica pe patura si acoperiti cu salteaua, servesc tot felul de mancaruri ciudate, trabucul nemtesc este o reala arma alba, catedralele si orice alte puncte de interes pentru un turist normal sunt lipsite de gust pentru cei doi, ospatara nu te asteapta sa-ti termini berea ca iti umple iar halba- deci te vei imbata, mersul trenurilor este imposibil de descifrat… Multe surse de confuzie pentru personaje, reala sursa de umor pentru cititor.
Celelalte doua parti cu Gandurile lui pierde-vara le-am vazut ca pe un blog plictisitor pe care in mod normal nu l-as citi. Formularea este exact asta, de jurnal adresat unor cititori. Sunt ganduri despre trandavie, despre vreme, despre caini si pisici, despre timiditate, despre bebelusi, despre mancare si bautura, despre „camere mobilate”, despre imbracaminte si comportament, despre memorie, despre arta de a te hotari, despre importanta lucrurilor pe care am vrut sa le facem, despre a-ti vari nasul in treburile altcuiva, despre timpul irosit inainte de a sari si (in sfarsit) despre sentimentul matern al omului. Unii le pot gasi interesante, insa pe mine nu m-au prins. Sunt niste truisme in care eu in mod ironic nu m-am regasit iar evidentul lor nu m-a amuzat, nu m-a pus pe ganduri, nu m-a intrigat- insa cu toate astea, v-am spus, am spicuit niste citate. Tot raul spre bine!
Comentarii recente