Posted on noiembrie 21, 2007
Schimb de carti e in gazeta!
Views: 86
Celebritate, numele tau e SCHIMB DE CARTI! Saptamanalul Banateanul a aflat ca la Timisoara se petrece „Ineditul” si a intervievat-o pe Ama cu privire la ce anume se intampla in cadrul intalnirilor bookblog despre care v-am povestit deja. Stiu toata povestea (mas o menos) ca daca tot vorbesc zilnic cu Ama, nu se putea sa ratez informatia. Stati linistiti ca am apelat la clasicele „glumite” de „cel-ce-apare-acum-in-ziar-e-vedeta”. Vreo doua zile doar cu asta m-am ocupat, sa inventez noi si noi sicane. „O sa ne mai saluti?”, „Sa ne faci vila”, „Sa nu uiti de unde ai plecat”, „Sa nu uiti sa dai linkuri”… altele multe, de ma saturasem deja eu, darmite ea. Toate bune si frumoase. Apare ziarul, eu nefiind cititor de banatean nu stiam cand apare. O prietena insa mi-l trimite constiincioasa si asa aflu si eu despre continut.
Asta a fost partea buna… Nu vreau sa fiu rautacioasa insa incerc sa comentez cu ultima picatura de umor ramasa articolul ca altfel, daca n-as fi vazut poza cu Ama atasata articolului, zau daca as fi stiut ca despre noi era vorba. Pai, in primul rand numele Amei nu e corect scris. Ea cum poa’ sa fie acum vedeta daca i-au gresit numele?!… Asta-i partea naspa. Aia buna e ca tre’ sa primeasca de Pasti mielutul. Articol de inceput „dispute despre sadomasochism”. Buuuun, deci cu asta ne ocupam. Sa stiu, sa-mi aduc biciul data viitoare ca asa nu se mai poate. Am si corset, sa vedem daca ma mai incape… pantaloni de piele, tre’ sa caut. Da’ vin pregatita. Si ma astept sa mai vina inca… multi… ca daca au citit articolul si nu i-a convins imprumutul cartilor, sigur „disputa despre sadomasochism” i-a cucerit. Bring it all, mister!
Alta veste este ca suntem „societate secreta”. Si eu tot trascai sa fac publicitate pe blog si cand colo suntem „secreti”. De-acu’ mucles, invizibili. Eu ma bucur foarte pentru ca intotdeauna am fost pasionata de conspiratii si francmasonerie. Taman bine, mi-am gasit si eu partea mea de clandestinitate. Pentru ca ne intalnim si cu „rigurozitatea unui ritual”. Tot la categoria asta intra si „pot sa-si imprumute […] pareri.” Deci, data viitoare rog pe cei care mi-au imprumutat ideile sa mi le dea inapoi, nu de alta dar mai au si altii nevoie de ele.
Finalul e apoteotic „membrii ei vor cauta un loc ceva mai mare, pentru ca numarul participantilor e in continua crestere”. Concluzie personala: cum sa nu ne inmultim simtitor daca suntem „secreti”, avem dispute pe sadomasochism, avem reguli stricte si totusi simple, ne imprumutam pareri si desi… „inca suntem cuminti” stam cu sufletul la gura sa dam drumul la bestie… Pazea!
Dar acu’ fara gluma, multumim Banateanului pentru parerea obiectiva si mai ales pentru publicitate! 😀
Asta-i parerea Amei: http://ama2675.blogspot.com/2007/11/schimb-de-carti-timisoara-in-banateanul.html
Posted on noiembrie 14, 2007
Ce cauta unii
Views: 49
Realizez ca a trecut ceva timp de la ultima analiza a cautarilor. Ele nu numai ca s-au inmultit dar mai ales s-au imbunatatit. Nu stiu care este principiul dar recunosc: sunt o sursa inepuizabila de umor. Umor involuntar, „umor nebun”. Ca unii cauta „jocuri obscene” m-am obisnuit deja cu usoara pornografie prezenta pe blogul meu… Dar ce noutati avem?! Dar sa purcedem:
Un domn ne informeaza ca „am udat pasarica” asta e de bine, nu putem decat sa ne bucuram si pentru el si pentru pasarica. Nu stiu daca a fost inainte sau dupa a se delecta cu „tate care se balangane” pentru ca el inca o cauta pe „aia cu tate mari”. Lucrurile nu stau atat de bine pentru o domnisoara care se intreaba „cum sa imi fac iubitul sa-mi declare iubirea?” intrebare venita datorita faptului ca „ma respinge tot timpul”. Pentru deziluzionatii in amor ce apreciaza „o prietenie decat cand e prea tarziu” lucrurile pot deveni filosofico-dramatice si atunci stimabilii se intreaba retoric „ce ne lipseste ca sa fim fericiti” sau chiar „de ce ne este teama intr-o relatie de cuplu”. Ramane sa caute „colaje de dragoste cu fundal muzical” pentru ca, partenerul potential manifesta „gesturi ca te place” si speranta moare ultima „ma provoci si simt ca ma placi”. Finalul trebuie sa fie optimist „ce bine ar fi sa fie bine de data asta” dar cu toate astea… stupoare, dramatism „nu doreste al doilea copil tatal”!!! Asta clar le intrece pe toate! Ce ramane de facut?! „Mi-am jucat la carti iubirea”…
Solitarii vor sa afle „cine vrea sa vorbeasca cu mine” si cauta „poze cu fete care vor sa se marite” pentru ca afland „citate despre prietenia terminata” stiu clar acum ca „un prieten este un suflet „.
Cadrele didactice, tinere si neexperimentate vor „excursie de copii” si pentru asta ce este mai potrivit de cautat daca nu „reguli excursie”. Eu as da niste sfaturi, principala regula tre’ sa fii precis daca „esti gasca”; apoi consolidare pe capitolul „cantece de cantat pe drum in excursie”, „cantece excursie”; ca pozitionare, unii afirma ca „stam 6” sau (desi pare incredibil) ajung la „stam 6 plus” pana la „8 stam”- presupun ca e vorba de fundul autocarului- sau „stam bags” dar asta nu ma prind unde este ca pozitionare; ajunsi acolo, dai mare la „jocuri care faci ce vrei” sau la „jocuri degeaba” sau „jocuri cu printese nici astea”. Am gatat cu excursia si revenim la clasa: „ce satisfactii avem de la un copil ca educator” toate astea condimentate cu „umor pentru copii”.
Nici copiii nu se lasa mai prejos si desi par sceptici „CINE A INVENTAT SCOALA” si par a avea serioase probleme „capul meu e greu” se resemneaza cautand „scrisoare in engleza catre doamna de engleza” sau uneori simplu „catre doamna” desi i-ar interesa si „cele mai bune compunerii sf de clasa a8”, „compunere despre fantome” sau „compunere despre familia de azi”, „o compunere despre copilaria oricarui copil cu intamplari amuzante” iar finalul nu putea fi decat „compuneri despre .si-„. Punct!
Nepriceputii incarca sa afle : „definitia fitelor” dupa care firesc, „citate de fite”. Nu stiu „cum atasezi commenturi” ori „cum poti medita la Fengshui” sau „cum prezint un studiu de caz in lucrarea de disertatie?”, „cuvinte in contexte nepotrivite”, „ce este prietenul cel mai bun?”, „folosirea detergentilor in viata de zi cu zi”, „ce faci cand te simti singur”, „ce sa port maine?”, „daca ai fi o alta persoana ..ai vrea sa fii prieten cu tine”, „de ce s-a publicat doar varianta 11?” Aim spicilas…
Acceptam si minoritatile „Fete foarte frumos” carora „nu-mi place relatii internationale si studii europene” nici „daca nu ma spal pe ochii”…
Cu ceea ce nu sunt eu in clar: „poze specifice pisicilor”, „a descrie o colega”, „videoclipuri de vazut”, „de ce animalele si nu oamenii”, „Alice Nastase proasta”, „vara rebecca”, „animale curca”…
Dileme existentiale: „sunt prea inalt pentru a face breakdance” si „vanturi besini dese „
Si pentru ca „orice discutie trebuie sa aiba o finalitate” si sa nu iasa bas „aiurea” ma simt onorata „te iubesc rebecca”!!!
Posted on noiembrie 13, 2007
Sfantu’ Asteapta, Raymond Queneau
Views: 40
Este cartea luata la Schimb de carti-2 de la Tania. As vrea din tot sufletul sa scriu ceva consistent despre ea dar stiu ca n-o sa-mi iasa. In timp ce citeam cartea declaram ca tipu’ (autorul) e nebun. „In sens bun sau in sens rau?” ma intrebau cei pe care ii abordam. „In sens ca e nebun, e dus cu pluta, e nebun.”
Faza naspa este ca romanul face parte dintr-un ciclu de cinci parti iar aceasta ultima parte reprezinta de fapt o versiune mult modificata a primelor volume, cu nume de personaje schimbate si mai putin dramatism. Asa se explica de ce am priceput atat de putin din simbolurile romanului. Ideea principala este ca exista un sat, o „Urbe Natala” in care oamenii sunt ghidati de cutume, in care obisnuinta si monotonul sunt intrerupte doar de sarbatoarea Sfantului Asteapta, care la randul ei reprezinta o traditie. Primarul cu cei trei copii domina viata satului pentru ca asta este rolul familei princiare, sa ghideze si sa ofere modele pentru cei din jur. Vin si turisti pe aici pentru ca sarbatoarea si tabieturile urbenatalienilor trebuiesc speculate, asadar ei cunosc comercialul. Asta pana cand baietii primarului ii descopera tatalui secretul si lucrurile iau o turnura curioasa. Nu mai dezvalui continutul ca vreau sa va chinuiti si voi cu ea asa cum am facut-o eu.
Hai sa zicem ca pana la urma urmei deslusesti continutul insa limbajul folosit de autor te duce la exasperare; o exasperare placuta, sa ne-ntelegem; am pariat ca era profesor de franceza si dupa ce am cercetat pe net, I was right, of course. Ma intrebam cat de distractiv ar fi fost sa o citesc in franceza (daca as fi stiut franceza) dar traducerea mi se pare foarte reusita oricum. Pe langa faptul ca pentru autor litera „X” nu ecsista, pe langa toate cuvintele inventate, mai are si o constructie lexicala alambicata. Ce mai, e nebun! In sensul bun, in sensul profesionist, in sensul cuceritor, in sensul aproape de genial. Cu alte cuvinte, imi place dar… e prea complicat sa fi putut eu sa fac o recenzie (chiar personalizata) pertinenta. Asa ca, in premiera, imi recunosc limita si dau un link catre o recenzie foarte buna, facuta de cineva mult mai priceput:
Updated on februarie 1, 2008
Furie, Salman Rushdie
Views: 52
Cartea am luat-o la Schimb de carti-2 de la Ama. Am ezitat sa o iau si acum ma bucur din tot sufletul ca am facut-o pentru ca altfel cine stie cand l-as fi descoperit de Salman Rushdie. Si acum, daca l-am descoperit, nu ma las pana nu-l citesc pe tot. Furie este un roman deosebit de complex care atinge o serie de chestiuni socotite sensibile, in ciuda epocii tehnologice si futuriste in care ne aflam.
Malik Solanka este un profesor eminent care ezita sa devina pustnic pentru simplu motiv ca alege sa faca bani. Si-ar fi dorit sa fi fost atat de puternic incat sa aleaga fericirea solitara si dezinteresata material, insa nu o face. Ca urmare, se trezeste alergand pe traseul furiei. Cum altfel ar fi putut sa fie, din moment ce societatea alearga necontenit dupa bani, statut, familie, comercial. Pentru ca la capitolul intutie si inspiratie sta foarte bine creaza papusa „isteata” care-i poarta numele si se trezeste cu celebritatea in juru-i, celebritatea este a papusii insa si incepe sa il depaseasca. Lucrurile scapa de sub control. Pretul celebritatii trebuie platit. Papusa urma sa fie o copie a personalitatii si inteligentei lui, un surogat feminin care sa-i reprezinte interesele, care sa-i emita parerile. Probabil nu a fost el suficient de puternic sa aleaga banii si celebritatea si asa a gasit o alternativa originala si pertinenta.
Pentru ca succesul papusii filosof depaseste asteptarile si toata societatea „se da in vant” dupa ea, profesorul descopera cu stupoare ca intr-o zi papusa nu mai este nici pe departe ceea ce a intentionat el sa fie. Papusa este noul idol al tinerilor, este cea care tine pasul cu moda, este cea care uzeaza ironia doar pentru situatii desuete, este intr-un cuvant comeciala. Eu consider ca asta este pretul celebritatii, pentru a placea unei natiuni nu poti sa fi ceea ce ai fost la inceput, trebui sa fi ceea ce vor altii, trebuie sa le implinesti lor asteptarile; asteptarile creatorului nu mai importa; gravitatea vine exact de aici, profesorul constata ca nu-l mai reprezinta si a renunta la ea este cel mai firesc lucru de facut, insa asta presupune renuntarea la toate beneficiile materiale pe care Isteata le aduce. Conflict de interese?! Cu siguranta, alege sa o „dezmosteneasca” dar nu distruge tiparul, pentru ca luxul lui trebuie sa-l plateasca cineva. Renunta la ea dar nu la drepturile de autor. Nu poate renunta la ea total, nu pentru ca ar fi parte di el ci pentru ca 10% din incasarile facute de ea sunt arhisuficienti pentru a trai comod cu intrega lui familie. EA este tot a lui si EA este aproape de primul milion de dolari castigat. Dar renuntarea nefiind completa provoaca mult prea multa frustrare, furie pentru ca Solanka sa aiba un trai firesc, asa cum s-ar astepta majoritatea.
Iritat pe situatia controversata incepe sa-si piarda luciditatea si sa apuce calea nebuniei. O furie inexplicabila pentru cei din jur. O furie nemarturisita pentru ca nici macar el nu poate fi sincer in fata lui. O furie pe care sotia lui nu numai ca nu o pricepe dar o si saboteaza- ii intoarce propriul copil impotriva-i-. Urmarea: o mana cu un cutit ridicata in miez de noapte asupra propriei familii. O dovada clara a manifestarii furiei. O pierdere temporara a ratiunii pe care nu stie cum altfel poate s-o impiedice, daca nu fugind. Si fuge fara nicio explicatie, fara remuscare, o face pentru a se pedepsi pe el in primul rand si pentru a-i cruta pe cei doi, sotie si copil. Fuge acolo unde stie ca societatea o sa-i fie potrivnica pentru ca societatea respectiva reprezinta tot ceea ce el uraste: desuet, comercial, consum, ignoranta. Adica America, tara tuturor posibilitatilor. Se stie slab si nevolnic, stie ca America o sa-i vina de hac. Stie ca nu e celebru pe aici prin Isteata lui. Dar se inseala evident si asta nu poate fi decat o noua sursa de furie. Noi si noi furii nascute din frustrarea ca prietenii ii intorc spatele, furii nascute din iubiri aproape imposibil de consumat, furii nascute din creatie, furii ucise prin alte creatii. Furii in care eu m-am regasit, furii si frustrari ca nu pot sa-l ajut pe Solanka.
Mi-a fost ciuda ca femeile din viata lui nu sunt pe masura lui… Mi-a fost ciuda ca n-am putut sa-l ajut cu nimic… Mi-a fost ciuda pe genialitatea lui… Mi-a fost ciuda ca romanul are accente biografice si mie nu-mi va fi dat sa-l cunosc vreodata pe Rushdie… Mi-a fost ciuda ca finalul asa a fost sa fie… Mi-a fost ciuda ca furia lui a fost si furia mea… Mi-a fost ciuda… Furie…
Posted on noiembrie 11, 2007
Vii la o tigara? Nu, incerc sa le reduc…
Views: 63
Nu sunt suficient de curajoasa incat sa tai raul din radacina, sa-mi pun un plasture pe omoplat si sa nu mai fumez DELOC! Nu, am ambitie dar nu suficienta se pare. Nu ma sinchisesc sa respect vreo regula in ale lasarii de fumat ca nu-mi plac regulile. Nu-mi plac fumatorii deveniti nefumatori si care le stiu pe toate „Asa nu poti sa te lasi, ori te lasi ca mine ori mai bine lasa…” „A, pai eu am avut ambitie, am zis de azi nu mai fumez si n-am mai fumat” „Pai astea-s rarite? Sa vezi cand m-am lasat eu de fumat…” Sictir, nu vreau sa stiu cum s-au lasat altii de fumat decat asa, ca diversitate de opinii. Daca zic la toata lumea ca nu mai vreau sa fumez, nu e bine, ca daca imi aprind o tigara sar toti cu gura, daca nu zic la nimeni tre’ sa explic celorlalti fumatori cu care imparteam placerea de ce nu mai aprind tigara. Daca, daca… Nu-i de ajuns ca tre’ sa ma conving pe mine sa nu mai fumez tre’ sa mai tin piept si celor din jur. Cand de fapt pe ei cade vina ca eu fumez: cand ii vad pe ei, imi vine si mie…
Mi-a luat o saptamana sa ma conving ca nu mai vreau sa fumez. Cu asta m-am ocupat… Mi-am dat motive si argumente… Cand am devenit incantata ca as putea sa ma las de fumat, am evitat cu iscusinta magazinul cu tigari si am intrat mandra si cu capul foarte sus in farmacie: „Ce aveti anti-fumat?”. Imi cumpar paleta intreaga: plasturi nu aveau dar oricum am hotarat ca nu vreau sa-i cumpar, sunt prea periculosi (au nicotina f multa, tre’ sa-i folosesti 6 luni, sunt f f f scumpi) asa ca mi-am achizitionat (cu gura la urechi, zici ca-mi cumparam cine stie ce) tigari fara nicotina (doar 16 ron pachetul 🙁 ) si picaturi (astea-s naturiste si f bune la gust si chiar iti trece cheful). Guma de mestecat n-am voie sa mestec si bomboanele nu-mi plac, imi fac rana. Buuuun, primele 6 ore de nefumat au fost GROAZ-NI-CE! Mi-am adus aminte de ce am renuntat acu 1 an la prima incercare. Parca pluteam, imi fugea imaginea, similar unei caderi de calciu. „Hai ca poti, hai ca poti…” asta e motto-ul. In toata treaba asta cu lasatul am gasit 2 zile in care sa sar „lasatul” ca eram f obosita si aveam mult de lucru cu inspectia ce avea sa-mi vina la clasa. Deci din 5 zile (total) 2 am fumat ca de obicei. Una mai deloc si restul le-am redus… E un procent bun, nu?!
Tigarile alea fara nicotina sunt oribile. ORIBILE!!! Iti vine scarba instantaneu. Si ce am constatat eu… ca nu cred ca-mi lipseste neaparat nicotina ci gestul de a fuma. Pauzele pe care le iau fumand. Tigara aprinsa sau tinuta intre degete. Daca imi aprind o tigara nu trag mai mult de 5 fumuri din ea dar am asa o bucurie cand o vad ca se consuma. La lucru, intr-una din zile, am aprins-o si racneam ca o apucata: „Asta-i tigara mea, nu trag din ea, dar e a mea. Eu am aprins-o, uite, e tigara mea, se consuma…” Sfinte cat de greu e sa te lasi. Acum mi-am facut norma, pot fuma din tigarile mele dragalase, finute, mentolate… cate 3 zilnic. Pachetul va sta la Mihai ca sa-mi fie jena sa-i pot cere o tigara dupa ce mi-e gata norma… Din tigarile fara nicotina pot fuma cate 2, oricum nu cred ca pot mai mult, la cat de gretoase sunt. Din alt pachet cu tigari naspa pot sa fumez o tigara, aia pe care o savurez consumandu-se… ce satisfactie imi da… Voi fi sincera si nu voi minti si nu-mi voi cumpara tigari pe ascuns si nu voi cere tigari imprumut si… Ce greu este… Ma duc sa fumez o tigara ca mai am 2 naspa din portie… E bine si asa… le raresc… si apoi pot sa ma las de tot!
Nu vreau sfaturi din alea descurajatoare… mai ales de la nefumatorii astia fosti fumatori care le stiu pe toate… Si da, fumam un pachet jumate pe zi, intr-o zi in care le raream fumam un pachet… Asa ca tot e bine… si da, tusesc dimineata de-mi vine sa lesin de atata tusa… ma detoxific, hihiihi!
Comentarii recente