Rebe

Singur sub dus, Dan Chisu

Views: 70

Cartea am luat-o de la Schimbul Cartilor, altfel cu siguranta n-as fi cumparat-o. Nu stiam mai nimic despre Chisu inainte sa o incep si cu siguranta nu m-a preocupat sa aflu. Nici dupa ce am citit-o, nu am aflat mai multe pentru ca nu m-a preocupat (din nou) insa, tre’ sa recunosc cu mana pe inima (dupa care o s-o tai) ca nu mi-a displacut. M-am uitat si pe net sa vad ce zic altii despre ea si observ ca parerile sunt impartite. Pe cartea astea sunt discordii pe viata si moarte, unii/unele il iubesc, altii dimpotriva. Am vazut ca nu-i cale de mijloc.

Cartea il prezinta pe Chisu drept un barbat care a esuat in alegerile romantice facute. Am sesizat ca intreg continutul este foarte pus la punct, comercial vorbind. E o buna sursa de a ne spala pe creier si de a ne amagi cu povestea unui barbat sensibil, ghinionist in amor, care printr-o conjunctura favorabila mai face si bani. De asta e si foarte ravnit ca burlac, ca are papagal, asta asa, intr-o exprimare vulgara dupa cum ii place autorului. Viata lui romantata are ca scop principal cucerirea unui anumit target si impresionarea acelora care nu s-au lamurit ca si el e muritor si tot ceea ce cauta este „iubirea”. Mi-e foarte greu sa-i plang de mila, nu de alta, dar am avut un fost prieten care aducea mult cu Chisu, asa ca intuiam care-i treaba cu „a-i plange de mila”. Nu m-am indoit de veridicitatea povestirilor sale, m-am indoit insa de talentul artistic. Cu siguranta nu l-as incadra in categoria „scriitorilor”; mai degraba ar semana cu un blog pe care l-as rasfoi. Si revenind la povestiri, cu siguranta Chisu a scris ce trebuia sa scrie privitor la relatiile sale, a modificat radical vietile fostelor iubite astfel incat sa fie suficient de greu sa le poti identifica, insa nu imposibil. Am regasit-o in descriere pe Radulescu Mihaela si o replica mi-a confirmat prezenta ei in cartea lui Chisu. Desi ii creaza un viitor anost si imposibil de conceput pentru ceea ce te-ai fi asteptat de la ea (in cartea purta numele de Regu- ia citeste invers sa vezi ce ironie ieftina are) stau si acum si ma gandesc daca a fost un alt joc ieftin sau o scapare de amator. Replica de care ziceam- povestea ca ea i-a fost alaturi cand a fost in gips, ori cu mana ori cu piciorul, nu mai retin si ca sotul ei- „juniorul”- habar nu avea. Mie mi s-a parut ca a folosit un joc de cuvinte sucar rau… mi-e greu sa cred ca ar fi fost atat de naiv s-o faca desi nu as asocia numele lui Chisu cu o crescuta inteligenta. Poate doar cu intelepciune si asta data de varsta. Dar poate daca as fi fost mai sensibila la actiunile lui Chisu m-as fi deslusit mai abitir… din pacate nu-l gasesc un barbat intrigant.

Ca si continut, a fost atat de mediatizata incat stie toata lumea. Este parte a vietii lui, sunt povestile traite alaturi de fostele sale iubite. Iubiri consumate, frustrari, timp pierdut, cautari permanente a ceea ce este „femeia perfecta”. Decizii luate in pripa si un timp care nu iarta. Iata-l imbatrinit si inca in cautare. In carte se prezinta ca un barbat nenorocos care si-a trait viata si acum mediteaza la linistea si confortul unei familii. Eu personal cred ca nu toti sunt sortiti sa traiasca in doi si ca urmare trebuie sa-si asume traiul linistit cu el insusi/ea insasi. Cred ca nu s-a straduit prea tare niciodata sa se stabilizeze si nici n-ar putea s-o faca la modul serios. Nici macar varianta „de ochii lumii” nu-l prinde, intr-un final, sunt atatea casnicii de fatada si nimeni nu se sinchiseste sa infirme asta. Dar revenind la Chisu, pur si simplu e solitar si punct. De asta m-a deranjat aerul melodramatic pe care-l da povestirii. As fi apreciat mai multa franchete decat tendinta asta de „ma macina singuratatea”… Dar imi amintesc de targetul pe care-l intuiesc si ma lamuresc, trebuia sa aduca bani cartea asta.

Mai sunt cateva detalii care nu se potrivesc, niste inconsistente in povestire si o incercare de a introduce scabrosul, chestiune care m-a ingretosat, dupa cum cred ca i-a fost si intentia. Fie vorba intre noi nu-i musai sa ragai ca un porc si sa tragi vanturi ca sa se stie ca esti barbat. E doar proasta crestere si o intimitate gresit inteleasa. De ce trebuia sa impartaseasca cu cititorii ca el se incalzeste sub dus cu propria-i urina, nu stiu, a mizat pe faptul ca multi o facem?! Regret, dar unii chiar iesim din dus sa urinam, chiar daca suntem singuri acasa si stim sigur ca nu ne vede nimeni. O facem pentru noi, nu de parada. Plus, mai are un dialog penibil cu cititorii. Are niste abordari foarte familiare gen „Las ca stiu eu de ce ati cumparat cartea dar n-o sa aflati nimic, prostilor” sau „de ce dracu vorbesc eu cu voi?”… Putin respect, unii chiar au cumparat cartea din varia ratiuni, altii au luat-o imprumut. Fiecare carte starneste curiozitati celui care o citeste altfel nu s-ar apuca de ea. Din nou o familiaritate mult prea exagerata din punctul meu de vedere.

Acum cand trag concluziile, ma intreb de ce am afirmat ca nu mi-a displacut. N-am zis mai nimic de bine despre ea. Nu stiu, probabil mi-a stranit niste amintiri si m-am regasit in niste situatii. Iti starneste pe alocuri compasiunea si dupa asta iti amintesti ca exact pe aia pe care ii urasti, ii adori de fapt. Slava Domnului ca nu mai am de a face cu genul asta de oameni… manipulatori, egoisti, victimizati, burlaci in cautarea „dragostei absolute”. Sa fim seriosi, de asta nici n-o s-o gasiti vreodata, ca sunteti prea ocupati sa n-o cautati, nu e ca si cand ati afla ce-i cu dragostea, ca nu va intereseaza. Dar e bine de stiut ca plansul de mila inca misca inimi.