Cu ce se spală creierii puştanilor

Views: 62

Apropo de plictiseală… iată ce am obţinut în urma accesării unui link Poveste de dragoste

Intr-o zi desteapta de vara la casa mea intalnesti cea mai inteligenta persoana de pana acum. Numele acelei persoane este Mihai , si cu fiecare miscare pe care EL o face te aprinde din ce in ce mai mult. Te apropii de cel mai bun prieten Mili si ii spui, „Uau, acesta trebui sa fie cel mai curios corp pe care l-am vazut.” Deodata, EL se uita in directia ta si incepe sa vina inspre tine!!! EL spune, „Te-am observat ca te uiti la mine. Vreau doar sa iti spun ca esti atat de frumoasa , si ma intrebam daca ai vrea sa mergem la Bucuresti cu mine si sa citesc ?” Cu un zambet prostesc spui:, ” auzi, stii ceva?! ” si pleci cu ei. Cand ajungi la Bucuresti , EL se apropie de tine, si iti da cel mai fierbinte sarut posibil. Amandoi va sarutati pasional cand simti ca pisica Tisa te loveste in cap. Deschizi ochii si iti dai seama ca totul a fost un vis, dar gasesti un biletel langa patul tau. In el scrie: ” Mihai este dragostea pe care o astepti toata viata ta. EL te va invita afara in 4 zile sau chiar mai putin, dar doar daca trimiti acest link www.TestDragoste.go.ro cel putin la 10 prieteni in cateva minute. Cu cat trimiti la mai multe persoane cu atat te va invita mai repede, si amandoi va veti indragosti.

TRIMITE ACEST MESAJ PE MESS !
www.TestDragoste.go.ro – cel mai nou test de dragoste , trimite si tu mai departe :*
Foarte inteligent, bine gândit, fascinant, intrigant. Nu-mi vine să cred că cineva chiar a reuşit să transforme o chestie de genul ăsta în mass. Mare ţi-e grădina ta Doamne şi uite câţi sunt săriţi din ea! Sau în ea, că de fapt nici nu mai contează!

Trăzni-v-ar!

Views: 74

Sunt bântuită de o nouă căutare. După ce m-am obişnuit deja cu copiii ‘cu ungi’ am o altă căutare ce mă hăituie. Este atât de frecventă încât indiferent de ora la care-mi verific statisticile e prezentă. Tu, idioată, mă refer aici la individă în special deşi nu exclud nici sexul teoretic tare, de câte ori pe zi poţi căuta acelaşi lucru??? Zic ‘idioată’ pentru că insistă în exprimare deficitară. Zic ‘tu’ pentru că se repetă IP-ul. Zic revoltată, asta sunt eu! Zic din nou ‘idioată’ pentru că insistă să intre la mine pe blog, în condiţiile în care postul pe care intră se numeşte ‘iar se adună idioţii’ şi Rebecca nu mi se pare a fi un nume comun astfel încât nu ar reţine că a mai fost pe aici. Să nu vă mai ţin în suspans şi să dau drumul la variaţiunile pe aceeaşi temă (încercaţi să le citiţi pe toate, merită):

– cand te a inselat cineva o data e de vina el cand te inseala a doua oara esti de vina tu
– cand te-a inselat cineva o data e devina el cand te-a inselat a doua oara e devina singur
– cand te-a inselat cineva o data, este de vina el; cand te-a inselat a doua oara, esti de vina singur
– cand te-a inselat cineva odata,e de vina el,cand te-a inselat a doua oara esti de vina singur
– interpretare cand te-a inselat cineva o data, e de vina el; cand te-a inselat a doua oara , esti de singur
– cand te-a inselat cineva o data e de vina el cand te-a inselat a doua oara esti de vina singur argumente
– cand te-a inselat cineva o data,e de vina el
– comentariu Cand te-a inselat cineva o data e de vina el, cand te-a inselat de doua ori esti de vina tu
– cand cineva te inseala este de vina el a doua oara esti de vina tu
– cand te inseala cineva a doua oara esti de vina tu
– interpretare cand te-a inselat cineva o data
– cand te-a inselat cineva esti de vina tu
– cum se poate explica afirmatia: cand te-a inselat cineva o data, e de vina el; cand te-a inselat a doua oara esti de vina singur
– Cand te inseala cineva o data este devina el! Cand te inseala a doua oara esti devina singur
– despre greseala cand te-a inselat cineva odata e de vina el cand te-a inselat a doua oara esti de vina singur
– cand te-a inselat cineva o data,e de vina el;cand te-a inselat a doua oara,esti de vina tu singur
– cand te-a inselat cineva o data,e de vina el;cand te-a inselat a doua oara,esti de vina singur eseu

Înmulţiţi cu 100 căutările astea şi o să vedeţi ce stres mă macină. Simt nevoia unui dialog direct, probabil retoric:
– Tu, căutător exasperant, voi, studenţi ce nu puteţi gândi dincolo de marginea balustradei pe care o sprijiniţi. SUNTEŢI DE VINĂ DE LA PRIMA ÎNŞELARE! O MERITAŢI CU VÂRF ŞI ÎNDESAT!!! Bucuraţi-vă că vă înşeală, asta înseamnă că sunteţi într-o relaţie. Ţineţi cu dinţii de ea că uşor n-o să vă mai găsiţi alt partener! Chiar dacă e la prima, chiar dacă la a doua, nu contează. Interpretarea e simplă: ce contează cine e vinovat??? N-o ştiţi pe aia: ‘prima palmă se dă mai greu, restul vin de la sine’. Aşa-i şi aici, actul înşelării nu trebe contorizat. Vă rog, nu mai pierdeţi timp meditând la cine-i vinovat a câta oară… Daţi mai bine click pe ‘ungi’, e picat la ţanc pentru vârsta voastră (psihologică, vârsta, zic)!

Dacă tot sunt la capitolul căutări, priviţi alţi idioţi:

probleme la germanos
– cine lucreaza la domo?ce salarii sint?
Astea două nu mă prind dacă-s legate sau nu… teoretic la Domo lucrează oameni dar… nu ştii niciodată.
– maia morgenstern+sotul
– notiuni despre vreme in anotimpul iarna
Aici în principiu e simplu, de obicei e frig…
cum afli daca ai fost inselat de partener Auzisem o poveste despre aşezarea curului de bărbat într-un lighean plin cu apă, ridicarea biluţelor însemna pozitiv. Pentru femei, era aplicarea de parte orală… Nu bag mâna-n foc, aşa parcă-mi aduc aminte! Baftă oricum!
poze fapte rele
– poza cu prosti gratis
– vreau sa fiu o educatoare
Articolul ăsta nehotărât denotă determinare…
– vreau sa stiu tot despre reclamatii Tot… cât e tot?! Câtă relativitate în totul tot!
sa se scrie despre meseria de educatoare Da… dacă nu pichetezi în faţa primăriei sau inspectoratului, tot degeaba.
sa fim noi doi chiar daca ??? La ce ne ţii în supans acum? ‘Chiar dacă’ ce?
– jocuri haifaiv
– pagina de topica a smiley
– ce se intampla cand prietenul e foarte nepasator si nu are timp de mine?
Se-ntâmplă că a doua oară eşti de vină singur.
– comportament pisica miauna Teoretic şi practic, biata cu asta se ocupă. Şi fii atent o chestie curioasă şi dată dracului: câinele latră!
– mesaje de consolare pt cei ce iubesc dar nu sunt iubiti Mâine va fi mai rău?!
– prietenia este cel mai grav faptul Iar ne ţine în suspans…
– cum se scrie reclamatie Fii atent: R E C L A M A Ţ I E
– te bucuri cu putinul Nu fi halos!
in cate zile scapi de tigari? Depinde cât de repede alergi.
– kaufland pacaleste clientii cu preturile Dacă ne-ar păcăli doar Kaufland ce fericiţi am fi!
– imi zambesti de parca nimic nu s-ar fi intamplat Teoretic, respectivul individ e acoperit, ce ai vrea să facă?! Asta e de obicei şi ideea când comiţi câte un pocinog, să pui rictus pe mutră, să te faci că plouă…
– nu inteleg de ce a vrut irina sa plece singura la mare? Asta e câştigătoare!!! Ce draci au tunat în Irina de a plecat ea la mare?! Nu oricum, ce căuta ea singură?! Aşteptăm mesaje edificatoare! Vă mulţumim în numele tuturor prietenilor de Irină scăpată singură la mare.
– jocuri cu pisica in masina de spalat Nu pot să mă opresc din râs la asta, vizualizez faţa Tisei în maşina de spălat. 😀
– program de ma pus pe mine in poza in aer Tu eşti în aer, stai liniştit! În cel mai optimist scenariu eşti în plop şi plopu-n aer… ca locaţie tot acolo te situezi.
– ma prabusesc psihic pe zii ce trece Te sincer cred…
– mi-am impartit prietena cu prietenul meu cel mai bun Mulţi o facem, stai liniştit…
– „sfarcurile nu „ Eram curioasă ce era ‘da’…
– rebecca vrea sa fie originala
Întotdeauna prietene, întotdeauna!   

A murit George Pruteanu…

Views: 56

Sunt dezolată. Cuvintele sunt de prisos. Viaţa asta este nedreaptă şi nu iartă pe nimeni. Eu, Rebecca Mohl nu voi mai scrie nimic timp de trei zile pe acest blog. Acest blog îi plânge dispariţia şi e în doliu. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-l aşeze pe luptător alături de El!

Ghidul… fără bătaie de cap pentru părinţi

Views: 67

Ghidul fara bataie de capO carte pe care am primit-o de la una din mămicile de la mine de la grupă. O mămică ce încearcă să ţină pasul cu modernismul copiilor săi şi pe care o văd zilnic căutând soluţii. Cartea de faţă este într-adevăr un ghid, este o carte inspirată, plină de exemple elocvente şi concrete. Oferă soluţii, nu doar prezintă probleme. Nu ştiu cât de mult i-a folosit mămicii respective, ştiu precis că mie mi-a plăcut şi că am rămas cu multe informaţii din ea. Le notez aici pentru când o să fiu eu mamă… până atunci, mă perfecţionez, pentru că, deşi lucrez zi de zi cu copiii şi probabil că ştiu mult mai multe decât ştiu alţii asta nu mă împiedică să învăţ cu fiecare nouă zi. Copiii sunt o supriză continuă, sunt imprevizibili, sunt atât de inteligenţi încât este nevoie ca noi, adulţii, să fim întotdeauna cu un pas înaintea lor, altfel riscăm să ne lăsăm manipulaţi. Pntru că ei cunosc la perfecţie tehnica asta…

– A fi părinte este cea mai dificilă meserie. Cam aşa începe cartea. Pentru unii, chiar devine o carieră, îndeosebi pentru femei, pentru că ele doresc să stea acasă şi să-şi crească copiii. Am învăţat de aici să nu mai privesc cu o sprânceană ridicată casnicele, acestea aleg să aibă meseria de… mamă. Cum unele aleg cariera, mersul la slujbă, altele aleg să stea acasă şi să se ocupe de educaţia copiilor lor. Mă simt oarecum aiurea pentru că de multe ori mi-am manifestat preconcepţia asta cum că cele ce stau acasă ar fi inferioare celor care învaţă să îşi asume responsabilităţi multiple, în sensul că au carieră, au copii, au timp să facă mâncare sau curăţenie, etc. Uite că o simplă carte a reuşit să-mi demonteze falsa teorie.

– Tinerele mame au tendinţa de a face din ce în ce mai multe lucruri singure, refuzând ajutorul celor din jur. Greşit! Chiar dacă alţii nu au viteza, precizia sau acurateţea gesturilor voastre, tinere sau mai puţin tinere mămici, în pregătirea diverselor treburi pentru copii, asta nu înseamnă că nu pot învăţa sau că nu pot ajuta. Orice fel de ajutor, din partea oricui disponibil, este mai mult decât binevenit. O simplă pauză de 10 minute poate fi magică pentru tine, mămică.

– Nu există copii răi. Există fapte rele iar copiii trebuie să fie atenţionaţi asupra acestui aspect. În general, în situaţii de criză şi tensiune adulţii uită acest aspect şi etichetează copilul prin prisma unei singure fapte rele. Nimic mai greşit! Copilul îşi va asuma eticheta respectivă şi se va comporta ca atare. Dacă sunt rău atunci de ce nu aş face dovada? Dacă sunt rău de ce nu m-aş comporta în consecinţă? Cam asta gândesc copiii şi nimic nu e eronat în gândirea lor. Încercaţi să vă păstraţi calmul şi să analizaţi comportamentul, fapta, nu copilul.

– Copilul trebuie să aibă reguli foarte clare şi precise. Argumentul final (cu care eu personal nu sunt de acord, dar pe care, ruşine mie, recunosc, îl folosesc în caz de urgentă majoră) este: ‘Pentru că aşa zic eu!’ Regulile pot fi negociate pentru ca şi copiii să se simtă importanţi însă esenţa lor niciodată. Adultul trebuie să traseze nişte limite precise în care copilul se va încadra. Copiii răsfăţaţi sunt o consecinţă a iresponsabilităţii propriilor părinţi. Un copil nu va forţa niciodată acolo unde simte că nu are şanse. Orice scăpare însă, va fi taxată scump. Vigilenţă multă, stimaţi părinţi!

– Exprimarea politicoasă se învaţă încă de la vârste fragede, între primele cuvinte trebuie să existe ‘mulţumesc’ şi ‘te rog’. Evident că exemplul personal influenţează cel mai tare. E inutil să aşteptaţi de la copiii voştri ceea ce voi înşişi nu practicaţi sau nu respectaţi. Ei ştiu asta şi o să luaţi drept obrăznicie sinceritatea lor când vă vor atrage atenţia asupra acestor aspecte. Nu deageaba se numesc ‘cei şase, variind la şapte, ani de acasă’.

– Copiii rostesc cu mare uşurinţă ‘te iubesc’ sau ‘te urăsc’. Pentru primul dintre ele sfatul specialistului este să-l luaţi aşa cum vine, natural şi firesc şi să răspundeţi. Copiii nu ştiu că îi pupaţi în somn şi nu se pot bucura de iubirea voastră astfel. Fiţi deschişi faţă de ei şi învăţaţi alături de ei să vă exprimaţi sentimentele pentru că altfel riscaţi să-i tranformaţi în oameni distanţi şi recalcitranţi. Cât priveşte ura copilului îndreptată direct spre voi, staţi liniştiţi că e doar o expresie menită să vă scoată din minţi. Tot ce puteţi face este să dispăreţi din câmpul lor vizual, să le explicaţi cât de tare vă dor cuvintele lor şi să nu veniţi tot voi spre ei. Este o lecţie pentru ei, o lecţie despre cât rău pot face adulţilor cu bună ştiinţă cuvintele. Dacă răcniţi, nu faceţi altceva decât să-i daţi satisfacţie, scopul lor era să vă atragă atenţia. Lăsaţi-i să mediteze la ceea ce au făcut, trageţi-le atenţia asupra acestui aspect şi când sunt pregătiţi şi calmi vor veni ei singuri să-şi ceară iertare.

– Copiii mai trebuie să câştige lupte. E inutil ca în orice dispută avută ei, să tot piardă. Nu e corect şi vor deveni frustraţi. Vor face cu tot dinadinsul lucruri care vă vor scoate din minţi. Câteodată e bine ca părinţii să abordeze tactica ‘nu am văzut nimic’. Eventual, când fapta devine deranjantă, poate atrage după sine o pedeapsă, însă o doză de libertate trebuie să însoţească acţiunile copiilor. Nici vouă nu v-ar plăcea ca în confruntările avute la servici să ieşiţi tot timpul pierzător. Şi nici extrema nu e bună, dacă ei vor câştiga bătăliile foarte uşor va deveni o provocare pentru ei să cucerească noi şi noi teritorii. Când o să doriţi să vă remediaţi situaţia ingrată va fi mult prea târziu.

– Copiii nu rezistă deseori până când masa este gata, ca urmare, mamele trebuie să fie pregătite cu fructe sau alt tip de desert uşor. Dacă le este foame acum şi fac scandal pe tema asta sunt şanse mari chiar aşa să fie. Nu insistaţi că ora mesei e bătută în cuie. Pot fi excepţii. Dacă refuză să mănânce cu orice preţ, nicio problemă, va mânca mai târziu. Cunoaşteţi pe cineva mort de inaniţie? Cam greu, aş zice…

– Ora de culcare este un chin deseori. Copiilor trebuie să li se explice încă dinainte de a-i aşeza în pat cât timp mai au la dispoziţie până la culcare. În timp, se vor obişnui şi acomoda cu ‘cronometrarea’ şi vor aprecia ei singuri timpul rămas disponibil până la somn. Ritualurile dinainte de culcare trebuiesc respectate şi împărţite între părinţi, poate tata va ajuta cu spălatul pe dinţi, poate mama cu îmbrăcatul pijamalei, etc. Este important ca ei să nu simtă că odată cu somnul lui începe distracţia părinţilor şi ei sunt privaţi de petrecere. Timpul alocat poveştilor de dinainte de culcare, dacă l-aţi obişnuit aşa, nu va fi negociat. Multă fermitate în acest sens, dacă sunt 15 minute, atât să rămână, nu mai mult, altfel ei vor specula întotdeauna şi vor forţa nota. În plus, devine clasică treaba cu ‘o singură poveste’, sigur, poveste pe care ei şi-o aleg şi culmea! Aţi observat că întotdeauna o aleg pe cea mai lungă… Probabil au un al ţ-şpelea simţ de verificare a rezistenţei nervilor în miez de noapte…

– Părinţii care au aşteptări exacerbate vor fi întotdeauna dezamăgiţi. Copiii voştri vor să vă mulţumescă, nu să fie într-o permanentă competiţie, să aibă o ştachetă mult prea ridicată. Riscul va fi ca ei să devină delăsători şi miserupişti. De ce să mai fac cutare lucru dacă şi aşa nu-l fac bine?! Lăsaţi-i să vă ajute în gopodărie fără a comenta tot timpul că nu e bine ce au făcut. Lauda însă va avea efecte magice. Iar lauda trebuie făcută cu cap pentru că vorbele aruncate aiurea întotdeauna sunt simţite de aceştia şi ele valorează nimic. Dacă nici măcar nu vă uitaţi spre el în timp ce bietul şterge conştiincios mobila din camera lui, va fi inutil să-l felicitaţi pentru fapta sa, dacă voi nu l-aţi văzut asta nu înseamnă că nici el nu vede. Gratuităţile nu servesc pe nimeni.

Gata. Vă ajunge. În carte o să descoperiţi mult mai multe. Luaţi de citiţi, este o ediţie foarte bine gândită, complexă, fiecare capitol are 2-3 pagini în format mic aşa că, între o mâncare pusă la fiert pe argaz şi un pampers schimbat pot şi tinerele mămici să se informeze; nu de alta dar creşterea copiilor poate deveni obositoare şi extenuantă aşa că, uneori, poate sunt binevenite şi nişte sfaturi ale specialiştilor. Eu m-am bucurat teribil să văd că multe dintre sfaturile date chiar le aplic la grădi. Ar fi fost şi culmea să lucrez deja de 6 ani în învăţământ şi să nu fi fost brici în ale copiilor. 🙂

Caderea în fântână

Views: 83

RochitaMi-a venit cheful să vă povestesc de pruncia mea. Am iniţiat o categorie nouă pentru asta, am intitulat-o Povestiri din copilărie, asta ca să nu-l plagiez pe Creangă. Am mult prea multe de povestit, poate interesant, poate nu. O fac mai mult pentru mine, va fi un soi de jurnal pe care nu l-am ţinut niciodată. Jurnalul copilăriei mele.

Astăzi încep cu o povestire puţin mai… serioasă. Am un motiv anume, mi-am găsit o rochiţă de când aveam trei ani jumătate. E pitică, pitică. Povestea rochiţei pe scurt ar fi ‘cu ea am căzut în fântână’. Ca să nu vă introduc în subiect prea… dintr-o dată (!) o iau cătinel cu începuturile identificării sarcasmului meu.

Începuturile copilăriei mele: nu am vorbit aproape deloc până la doi ani jumate. Aproape deloc semnificând că bolboreseam un soi de ‘papa, caca’ dar cam atât. Îngrijorare mare în familie că e mută fata. Merge mami cu mine la doctor, acesta o linişteşte că unii copii îşi dau drumul mai greu, că bla bla bla. Eu sunt unul dintre ei, dintre copiii ăia muţi!!! Plânsete, văicăreli. Biata fată o să fie mută… Într-o zi, asta o ştiu de la mami şi nu o suspectez că ar minţi sau exagera, stând cu mami pe-acasă, iaca o voce din mine zice clar, tare şi răspicat (presupun cu eventualele cuvinte peltice, dar nu asta e ideea): ‘Dani, adu-mi te rog un pahar cu apă.’ Îmi povestea mami despre groaza de pe faţa ei, despre tremuratul picioarelor, despre răsuflarea tăiată… Mă amuză teribil povestea asta conform căreia eu am plesnit-o direct. Apare şi taică-miu acasă într-un final:
– Vezi la fiică-ta! Du-te întreab-o ceva.
– Da… las’ că-s sătul de nevorbitul ei.
– Hai, întreab-o ceva… mami iscusită.
Nu mai contează ce anume a întrebat sau ce i-am răspuns. Ce faţă o fi făcut ditamai omocu’ să asiste la valul limbuţiei fiicei adorate. Cred că n-a fost foarte distractiv. 🙂

De altfel, el a fost şi o victimă directă a umorului meu macabru, umor de copil de trei ani. Mă ia într-o zi pe genunchi aşa drăgăstos şi pentru că el este ungur a considerat că este important să contribui şi eu, prin asimilarea moştenirii lingvistice pe cale paternă, la sporirea numărului vorbitorilor de limbă maghiară întru exasperarea locuitorilor acestei ţării. Îmi zice una, alta, eu nu mai ştiu precis, cert este că am alergat într-un suflet la mami şi pe nerăsuflate i-am prezentat situaţia: ‘Mami hai repede că tati prinde posturi străine!’ Nu mai are rost să vă spun că din momentul ăla a refuzat vreodată în existenţa noastră să mai vorbească ceva cu mine în ungureşte. Nu pricep ce s-a umflat aşa de tare că doar n-a fost cu intenţie…

Eu plecasem de fapt de la fântână. Doamne ce-mi mai place şi mie vorbărela! Aveam trei ani şi ne jucam în curte de-a baba oarba. Eram trei sau patru fete, ele mai mari decât mine. În curte aveam o fântână pe care nu o foloseam, gura ei situată puţin deasupra pământului, acoperită cu un placaj, placaj ros şi îmbibat, de la ploaie. Una dintre fetiţe a pus un picior pe o margine şi a sărit pe cealaltă a fântânii, eu am încercat să fac la fel însă am calculat că şi dacă pun pe mijloc ‘ce poa’ să se-ntâmple’?! Îl aveam şi pe Moatzi în braţe, ursuleţul, nu ştiu însă cum l-am pierdut în picaj. Aţi priceput, da?! Am pus piciorul pe mijlocul placajului şi m-am tot dus în adânc. Apa avea o adâncime de 3-4 metri. Există o superstiţie sau o realitate, nu ştiu ce e, conform căreia apa te duce de trei ori la scufund şi a treia oară nu te mai scoate. Îmi amintesc referitor la asta că prima dată m-am dus la scufund imediat ce am căzut, a doua oară exact când mi-au aruncat scara, scară evident mult mai scurtă şi care ajuta la nimic. Cert este că îmi amintesc destul de clar că am intrat în contact cu broscuţele, erau câteva, nu foarte multe, am pălăvrăgit mai multe dar mi-a rămas în cap: ‘Să asculţi întotdeauna pe mami şi pe tati’. La modul serios, îmi amintesc cum stăteau aplecaţi deasupra fântânii şi îmi spuneau să dau din mâini şi din picioare. Dar cine m-a salvat, vă întrebaţi. Beţivanul satului care, în mod total întâmplător, era treaz trezuţ. Era zidar de meserie. A coborât sprijinindu-se în mâini şi în picioare pe pereţii fântânii şi m-a scos de păr; acum poate părea dureros dar credeţi-mă că nu am simţit mare lucru. Mă bucuram teribil că am ieşit, nu pricepeam de ce mami mă pune să cânt cântece şi să zic poezii, eu îi povesteam de broscuţe, lumea îşi pocnea ceafa cu podul palmei… agitaţie, nebunie… am scăpat, am fost salvată!

RochitaNu mi s-a părut niciodată puţin lucru, am ştiut tot timpul că sunt o binecuvântată. Nu ştiu nimic despre salvatorul meu deşi mi-aş dori teribil să-i mulţumesc acum, crescută, mare şi frumoasă, personal. Nu pricep care erau şansele ca el să nu fi fost sub aburii alcoolului sau poate s-a trezit instantaneu când mi-a văzut faţa disperată în adânc. Am priceput abia acum de ce mă întreba mami de cântecele şi de unde disperarea ei când eu insistam, cu voioşie, despre broscuţele mele. Am priceput că Cineva acolo sus chiar a avut grijă să trăiesc! Îţi mulţumesc, Salvatorule, oriunde te-ai afla!