Rebe

O lume a materialismului – oare?

Views: 61

Nu stiu pe cati intereseaza subiectul decris in cele ce urmeaza, insa daca Rebecca a spus ca “face o sectiune numai pentru mine”, voi lua si eu exprimarea ad-literam, si voi scrie despre ceea ce intr-adevar ma preocupa, sau cel putin imi preocupa latura devianta a logicii.

Mai demult, dupa ce am citit ceva carti (la care am uitat sa le fac recenzii :P), am ajuns la o concluzie uimitoare pentru mine: Nu e nimic material in noi sau in ceea ce ne inconjoara. Eu consider ca suntem doar o mica particica dintr-o masa enorma de energie, care ia diverse forme in functie de cineva sau ceva care reuseste sa inteleaga si sa utilizeze aceasta energie.

Prin urmare cred cu tarie ca, mai devreme sau mai tarziu, cu totii vom fi parte din acea energie (ca tot se intreaba lumea ce se intampla dupa moarte), viata nefiind decat o mare sansa de a ne cunoaste, ne a ne descoperi posibilitatile nelimitate pe care le avem, pentru ca in final sa ne putem alatura acelei energii superioare, cu drepturi depline, nu doar ca o masa oscilanta de energie fara scop. Tot se vorbeste despre puteri paranormale, clar-viziuni, telepatie, viata dupa moarte, premonitii, influente energetice etc, fara a se constata de fapt ca suntem intr-adevar capabili de orice, atat timp cat constientizam ca NOI coordonam tot ceea ce se intampla in jurul nostru, sau doar ne cedam aceasta libertate in favoarea unei alte energii individuale, sau ale unei colectivitati de energii care poate si vrea sa decida pentru noi.

Pentru a nu parea doar un comentariu scris intr-o perioada de betie a gandirii, vreau sa descriu urmatoarele argumente logice, din punctul meu de vedere, in masura sa puna macar un semn de intrebare.

Deci, in linii mari, noi suntem facuti din parti ale corpului, partile corpului reprezinta o multitudine de celule mai mult sau mai putin diferite, celulele au la baza la randul lor moleculele, apoi atomii (cel care sta la baza vietii este atomul de carbon). Pe de alta parte, tot ce ne inconjoara, de ex: apa, aer, paduri, munti, orice derivat industrial: pix, telefon, calculator …samd au la baza deasemenea tot atomi.

Dupa cum se stie mult prea bine, atomii sunt formati din “nucleoni” (protoni si neutroni) si electroni. Pana de curand s-a crezut ca aceasta este ultima formatiune de materie, care nu mai poate fi divizata ulterior prin nici un procedeu. Insa recent (cel putin recent pentru mine) s-a descoperit ca nucleonii sunt formati din quark-uri. Ciudat si interesant totodata este faptul ca aceste quark-uri desi se intalnesc sub diferite forme, totusi ei nu variaza de la un proton de heliu de exemplu la unul de carbon, deci in principiu toti atomii au la baza aceeleasi quark-uri. Cine hotaraste totusi care quark sa faca parte din proton → nucleu → atom de carbon si apoi parte dintr-o fiinta umana? Si mai apoi cine hotaraste ca un atom de carbon sa stea la baza constructiei oamenilor, iar altul sa se constituie ca si carbon pentru mina de creion, iar altul pt diamant etc?

O alta trasatura interesanta a acestor componente este dimensiunea lor. Am reusit in cele din urma sa fac rost de o comparatie documentata si argumentata intre dimensiunile diferitelor parti din atom.

Concluzie: Daca un quark ar fi (prin presupunere la absurd doar pentru demonstrarea diferentelor) 1 mm (de exemplu putin mai mare decat varful unei mine de creion 0.7), intregul nucleu al unui atom ar fi de 10 m, iar intregul atom ar fi de 100 km. (Dimensiunile reale sunt: quark = 10^-18, nucleu = 10^-14, iar atom = 10^-10).

Deci, dintr-o masa de asa-zisa materie de 100 km diametru (alegeti o distanta intre doua localitati sa va imaginati cat de mare ar trebui sa fie), nucleul reprezinta doar 10 m, dar nici acesta nu e “plin”, ci are la baza de obicei o formatiune de 3 quarci a caror dimensiune este de doar 1 mm. Deci daca presupunem un “obiect ” de 100 km, materia ar fi reprezentata doar de o dimensiune de cativa milimetri (in functie de nr de protoni, neutroni si electroni).

Restul este doar vid. Deci suntem facuti din vid. Si nu numai noi, ci absolut tot ce ne inconjoara.

Nu mai insist acum, ca oricum stiu ca mi-am pierdut toti cititorii la acest articol (oricum nu “imi traiam existenta” din asta), insa revin cu alte informatii mai detaliate, caci nici macar milimetrul ala de materie la 100 km nu este indivizibil. Si incet incep ajungem sa vedem ca suntem doar variatii ale energiei.

Ne mai auzim.

P.S. Ce-mi place ca am “o sectiune numai pentru mine” J

New entry

Views: 271

Multumiri gazdei pentru „early engagement” si pentru curajul de a-mi permite sa-i pangaresc blogul cu comentariile mele.  Ce ciudat suna gazda, parca sunt un soi de ciuperca anaeroba care se hraneste din articolele de pe-aici. Multumiri suplimentare nu voi posta, caci nu ma pricep la manifestari dintr-astea de cuvinte seci. Rebecca va sti pe parcurs daca am fost capabil sa-i multumesc sau nu.

Ne mai vedem.

A fost odată un cititor…

Views: 62

Povestea chiar aşa începe, a fost odată un cititor al blogului meu. Se semna FlpMihai şi avea mai tot timpul observaţii pertinente. Citea întotdeauna cu atenţie ceea ce scriam eu şi mai tot timpul reuşea să-mi desconspire adevăratele intenţii. Ceea ce nu era puţin lucru pentru că deseori eu scriu alambicat şi cu subînţeles; nu mă aşteptam ca cineva să dea importanţă prea mare celor spuse de mine, în ciuda faptului că încă de la primul meu post insistam că sunt un blog targetat. Am gândit că oamenii intră, citesc şi cam atât. Eventual mai lasă câte un comentariu gen ‘ai dreptate şi eu păţesc asta de multe ori’ ca o posibilitate de a lăsa de fapt cale deschisă spre propriul blog. Dar s-a dovedit că nu este chiar aşa. Dovadă sunt în general comentariile de bun simţ pe care l-am adunat de-a lungul timpului. Proporţie ridicată din cititorii mei chiar au ceva de spus iar între ei nu putea să-mi scape FlpMihai. Prea erau gândite opiniile lui, prea erau argumentate, prea mă ‘citea de-adevăratelea’.

Revenind la Filip Mihai(pe care eu îl numesc în secret Flipăr, hihi)- pentru că ştia şi el că tot ceea ce gândeşte este bun de notat undeva şi-a făcut propriul blog ‘un blog interzis mediocrităţii şi reprezentanţilor acesteia’. Doar că, deşi începuse în forţă, şi-a găsit pretexte pentru a nu mai scrie, eventual foarte rar. Zilele trecute zicea ceva ce m-a pus pe gânduri, că blogul lui îi pare cam plictisitor. În plus, între primele sale comentarii lăsate aici era unul legat de politica zilelor nostre, categorie pe care eu am abandonat-o pe parcurs, şi zicea ceva de genul că am putea să formăm un ‘curenţel’. Poftim curenţel! Fără să mai fac vreo analiză SWOT şi bazându-mă pe intuiţie am plesnit întrebarea: ‘N-ai vrea să scrii la mine pe blog?’ S-a lăsat greu, a facut niscaiva talente ca fata la măritat, a făcut uz de sarcasm, bla, bla, bla… A acceptat, cam asta este ideea principală. Ce să scrie?!… Ce-o să-i vină! Am încredere în scriitura lui, indiferent dacă zice el că 65 la sută o să aibă păreri ‘în contră’ cu ale mele. Hehehe! 🙂 De parcă n-ai ştii cât de tare mă stimulează competeţia! 

În concluzie, Mihai Filip va scrie începând de astăzi de când are chef şi timp despre ce-i vine în gând şi cât îl ţin degetele pe tastatură. Categoria lui se va numi ‘interzis mediocrităţii’ asta aşa că m-a lăsat pe mine să-i aleg denumirea categoriei. Puteam să scornesc ceva mai original dar am presupus că o oarecare familiaritate va fi binevenită. Aşa că… aşteptăm să ne auzim/citim! Inspiraţie!