Rebe

Tisa şi peripeţiile ei

Views: 50

Nu am mai scris demult de multprearăsfăţata pisică. Să vedem ce a mai făcut…

Pe plan sentimental Tisa trăieşte o poveste de dragoste, cu un maidanez amărât, ce să facem?! N-a fost alegerea noastră dar sigur că o respectăm şi îl vom primi aşa cum se cuvine pe acesta când se va hotărî să treacă pragul geamului şi să ne împingă o vizită. Totul se întamplă de vreo 2 dacă nu chiar 3 luni deci intuim că este o relaţie serioasă. Este important să precizez că Tisa este sterilizată (într-o zi o să vă povestesc şi de ce am recurs la măsura asta) deci nu ştim exact ce fac cei doi împreună dar sigur ceva ce implică atingeri că Tisa credem că are purici. ‘Aşa-ţi trebe dacă te înhăitezi cu vagabonzi!’. Cum se întâmplă povestea? Simplu, Tisa se aşează pe geam în locul unde fumez eu, nu contează că stă cu fundul în scrumieră, îl aşteaptă. El apare, e o combinaţie de alb şi negru şi gri, el face ‘târrrrrr’, ea răspunde ‘tââââââârrrrr’ şi fuge cu maximă viteză pe acoperiş, nu contează că în goana ei nebună doboară ghivece cu flori, pahare cu suc, orice i-ar putea sta în cale. Totul în numele iubirii. Şi stă pe acoperiş aşa ore, ore! Povestea se întâmplă doar o dată cu lăsatul serii… Sau, altă dată sunt certaţi, ea doarme în cameră şi el stă sub maşină, sub geam şi discută cu mine. O aşteaptă ore… că şi ea este Prinţesă, nu orice. Altă dată doar se privesc, ea de pe geamul din sufragerie, el de sub maşină. Ea se alintă la geam şi îşi mişcă coada într-un mod foarte lasciv, el doarme… Tipic masculin… Dar când ea se plictiseşte şi pleacă de la geam, brusc lui nu-i mai este somn şi îl auzi ‘tâââârrrr’. ‘Tâââârrrr pe naiba, că aş mai fuma şi eu o ţigară, terminaţi cu prostiile!’ O singură dată l-am văzut pe el în prim plan, cred că erau certaţi că Tisa nu dorea să iasă afară şi dintr-o dată am văzut un cap gigantic (gigantic ni s-a părut nouă pe atunci, că ne-am speriat) de motan. O striga la geam şi asta nu e puţin lucru pentru că pentru asta i-a trebui ceva curaj, să urce pe acoperiş şi să se înfiinţeze chiar aici, sub ochii noştri. După cum am mai spus… noi îl acceptăm, aşa murdar, purecos, needucat cum e, dacă ea îl iubeşte sincer.

Pe plan profesional, vara asta Tisa nu şi-a mai găsit servici cum a făcut anul trecut, deşi are o activitate grea, dormitul. Doarme… nu ştiu, 24 cu 24. Schimbă doar locaţia, în sufragerie pe pat noaptea, pe covorul din sufragerie, pe biroul lui Mihai, pe covorul din camera lui Mihai, pe scaunul lui Mihai, în patul nostru din dormitor… oriunde în afară de paturile ei. Unul dintre paturile ei, construit, reprezintă o sumă de cutii în care nu ţinem mare lucru, sau mai bine zis nu mai avem nevoie de ele, însă dacă le-am desfiinţa unde anume s-ar mai căţăra pisica să doarmă?! Peste aceste cutii, o pătură, pe pătură doarme pisica, peste nivelul patului nostru. Sigur, că paturile ei, de pisică, achiziţionate în euro nu sunt la fel de interesante. O singură dată s-a sinchisit să doarmă în patul roz, de mai multe ori în sezlong iarna când e căldură la calorifer şi niciodată nu a intrat în cort. De ce să fie proastă să lase păr în locurile ei, mai bine să ne umple nouă plămânii cu el… revenind, prea puţine activităţi extra-somn desfăşoară Tisa vara asta.

Pe plan camaraderesc, Tisa continuă să fie sălbatică. Nu doar că urăşte pisicile însă nici oamenii pare a nu-i mai agrea. Se sperie foarte uşor, evită a sta la mângâiat, eventual se uită în ochii tăi aşteptând să-i fluturi aţa, care aţă tu te apuci să o fluturi pe lângă ea ca un apucat şi ea se uită în continuare la tine, nu ca şi când s-ar sinchisi să se joace. Pentru că avem un vecin nou, ne-am dus să-i prezentăm situaţia cu pisica noastră, să îl rugăm ca în cazul în care este neiubitor de pisici să nu apeleze la otravă. Se pare că, din fericire, chiar este iubitor de pisici şi Tisa deja s-a introdus în atmosfera căminului său. A sărit la el pe geam, s-a uitat jignită la el când a încercat să o mângâie, a dat o tură de apartament şi a sărit înapoi pe geam. Modul ei de a-i ura ‘bine te-ai mutat!’

Pe plan gastronomic a trăit clipe de coşmar. Cam de un an, mânca ceea ce se numeau plicurile Bilanx pe care nu le găseam decât într-un singur loc, de altfel. Dar ne-am obişnuit să traversăm oraşul întru găsirea plicurilor respective dar, într-o zi… Surpriză, ele nu mai sunt importate… Surpiză, Tisa face scandal! Am trăit o săptămână de coşmar în care Tisa a urlat continuu. Nu vă povestesc câte pet shopuri am luat la picior încercând să cumpăr plicurile nenorocite. Nu vă povestesc câte telefoane am dat, încercând să conving importatorul să le mai importe, nu vreţi să ştiţi prin ce am trecut. Orice conţinut de plic pe care i-l serveam, o liniştea timp de 3 secunde (exact cât dura deschiderea lui şi vărsarea lui în recipientul din care ea manâncă), după care se uita scârbită şi dădea cu lăbuţa în castron de se ducea castronul taman în partea opusă, pe gresie. Am aruncat nu ştiu câte plicuri, nu vrea şi nu vrea altceva. După varii încercări am găsit că tolerează Gourmetul (ceea ce ne pare rău pentru ea dar canci, că e 3 lei şi ceva plicul) şi semitolerează un Shmuttzy sau ceva de genul ăsta. Pe acestă cale, rog frumos pe cei care ştiu unde anume aş găsi în Timişoara plicuri Bilanx de la Best Friend să-mi dea de veste. Producătorii din Danemarca nu ne-au răspuns încă la mail… probabil cred că suntem nebuni… nu, suntem doar posesori de Tisa.

Pe plan comportamental putem sincer afirma că avem o pisică relativ cuminte. Ocazional mai rupe florile, muşcă din ele aşa că le-am mutat încât să nu mai ajungă la ele. Ocazional se alintă la cărţile mele din bibliotecă dar presupunem că e literată şi o lăsăm să-şi facă damblaua. Zilnic ieşim cu ea afară şi a înţeles că plimbarea nu durează mai mult de cinci minute, deci, nu ne plângem. În continuare, îşi acoperă nisipul cu gelurile mele de duş dar zicem că e delicată şi vrea să-şi parfumeze locaţia, e o finuţă. Ca un caz izolat, ieri am descoperit că a tras un pişi pe revista de pescuit a lui Mihai, revistă ce era pe cutia cu detergent, probabil că a avut o răzbunare pentru neieşitul la plimbare, însă era luată lumina de pe stradă şi nu puteam vedea la 2 metri în faţă. Măcar a fost atât de precisă încât nicio picătură nu a ajuns pe cutia de detergent… sau poate nu-i plăcea faţa pescarului, cine ştie! Şi tot ieri ca un caz la fel de izolat, a vărsat un pahar mare plin cu suc pe calculatorul lui Mihai… Câteodată e hiperchinetică, ce să-i faci?! Tot zilnic ne aduce goange în gură, uneori le cruţă, uneori nu… E atât de încântată când le dă drumul pe covor încât tot ceea ce ne rămâne nouă de făcut este să o lăudam ‘Bravo mămica, bravo, ce surpriză plăcută. Uite, e din asta mare şi scârboasă… superrrrr!’ Şi tot zilnic îşi varsă paharul cu apă… păi în fond tot vina noastră este că nu-i asigurăm apă proaspătă zilnic…

Acum doarme… că e extenuată… Ades ne întrebăm, ce ne-am face noi fără scumpătatea asta de pisică?! Ea e plină de iubire doar că nu trebuie să o agasăm noi. O să vină ea la noi să ne dea de veste, de fapt, sunt invidioasă că pe Mihai îl iubeşte chiar mult, că zilnic se aşează în faţa lui la calculator, se uită minute în şir în ochii lui şi cu lăbuţa încearcă să-i tragă faţa spre ea să se pupe şi să se alinte. Eu doar aud: ‘Hai mă Paiţy, dă o dracului de treabă, eşti culmea…’ Ea doar iubeşte…