Updated on septembrie 10, 2008
Un soi de tes(x)t
Views: 64
Te dezbrac cu privirea, te caut plină de iubire şi pasiune… Ce-ţi pare atât de straniu? Că o femeie poate mărturisi aşa ceva? De unde misoginismul ăsta?! Ce crezi, că o femeie nu are dorinţă carnală? Că o femeie nu vrea să simtă în ea virilitatea bărbatului? Ciudat, nu-i aşa? Îţi simt atingerea până în măduva oaselor, n-aş fi crezut că un bărbat poate să nască în mine aşa dorinţe… Simt cum se opreşte timpul în loc… dar parcă au zis-o şi alţii înaintea mea… Iubirea nu naşte originalitate, nu-i nimic nou nici măcar asta…
Mă întrebi de ce să continui tu să mă iubeşti? Oare am eu răspunsul la întrebarea asta? Dacă îl aveam, cu siguranţă ţi l-aş fi dat. Dar te las să pleci dacă asta vrei şi nu ştii cum să spui. Ce spui? Că Ea e mai frumoasă decât mine? Dar de când e concurs de frumuseţe?! Eu n-am cucerit niciodată prin frumuseţe, de ce n-ai observat asta până acum oare?! N-am fost nici mai mult, nici mai puţin decât asta. Mă vezi… şi totuşi nu, nu m-ai văzut niciodată. De ce să-mi pese că Ea are o faţă de păpuşă? De când mi-a păsat mie de cele din jurul meu, de când m-am simţit eu stingherită că frumuseţea nu a fost atu-ul meu, când am lăsat vreodată capul jos în faţa vreunei frumuseţi? Am fost mândră şi n-am avut nevoie de comparaţie, eu sunt ceea ce sunt în raport cu mine şi ar fi trebuit să contez pentru tine. Zici că nu mai stau lucrurile ca la început? Normal, până azi ştiam sigur că eşti al meu, a contat doar rutina. Zici că vrei să fi al Ei? Pot să te iubesc atât de mult încât să-ţi dau drumul. Zâmbind! Nu, de ce să te ameninţ? Ţi se pare că seninătatea din privirea mea este egoism? De ce aş face asta? Că sunt nebună?! Probabil, am fost, după tine… dar contează ce vreau eu? De ce spui că e mai bună decât mine la pat? Să mă răneşti? Nu reuşeşti… pe mine nu m-au păcălit gemetele tale din partidele noastre de amor. Orgasmele alea n-au fost inventate, nici măcar prefăcute. Întreabă-mă pe mine de câte ori am mimat. N-ai curaj? Te provoc… N-am mimat niciodată? Oh, dar ce puţin cunoşti femeia. Nu, nu mă excită discuţia asta, nu, n-ai nimic de dovedit. Şi de ce n-aş mima încă o dată? Oricum n-ai da doi bani, cum, brusc nu-i mai eşti fidel Ei? Hei hei hei… las-o mai moale că pe aici nu mai impresionezi, bagajul încă nu l-ai strâns? Ce-ai crezut? Că eu pic de fraieră, eu şi plec? Veşti proaste, băiete, îmi place zona. Uite care-i treaba, zâmbetul ăsta slinos îmi provoacă aşa, un soi de stare, cum să pricepi şi tu, silă! Nu, ţi se pare că te iau la mişto? N-aş consuma energia pentru asta, am nişte cărţi ce aşteaptă să fie atinse. De ce te-aş atinge pe tine? Ţi-am părut vreodată vreo sadică, vreo masochistă? Ăsta-i un banc de doi lei, ia încearcă la noua iubire cu glumele astea de căcat că pe aici, sincer, plictiseşti… Sunt vulgară? O, dar asta nu e o noutate, parcă te incita când te întrebam ‘azi cum o mai sugem?’. Aia era altceva?! Tradu, fă o schiţă cu diferenţele, da fă-o în maşină că am chef de nişte prieteni. Nu, nu-s curioasă de orale, că şi alea erau mimate. Bine, hai că deja te şicanez… Probabil că n-o să aflăm niciodată cât de bun ai fost, de fapt, ce te-ar impresiona atâta timp cât pentru Ea eşti numero uno? Te îndoieşti de decizia luată? De ce, iubire, eu n-am fost vreodată vreo frumuseţe… Sictir…
Septembrie… Căcat de septembrie… Toate manifestările astea tâmpite au legătură cu septembrie. Ce dracu? O iau hormonii razna? Îmi pierd eu minţile? Plătesc păcate vechi? Noroc că fumez… altfel aş fi ajuns de mult la spitalul de nebuni… noroc că mi-am pierdut inima la prima iubire, altfel cine ştie cât aş mai fi suferit pe urmă. Noroc cu mine, altfel nu ştiu cum anume aş fi trecut prin septembrie ăsta tâmpit… Alt septembrie, altă toamnă, altă ratare… Căcat de septembrie…
Precizare: Textul experiment nu are nicio legătură cu viaţa privată a autoarei, în ciuda faptului că apropiaţii au remarcat similitudinea ideilor manifestate de personajul feminin al textului cu cele personale ale acesteia. Pură coincidenţă sau inspirare inconştientă.
Posted on septembrie 6, 2008
Expresii şi situaţii absurde
Views: 68
Sună fixul:
– Eşti acasă?
Sună interfonul:
– Cine-i?
– Eu!
La telefon:
– Auzi, ştii de ce te-am sunat?
Eu nu sunt greţos- greţoasă (în sensul că nu ţi-e greaţă dacă vezi ceva scârbos)
La terasă, bar, restaurant nu ştii ce să comanzi. Vine ospătara:
– Recomandă-mi tu ceva.
– Păi eu nu ştiu ce vă place.
– Nu ştiu… ce îţi place ţie.
– Poate nu avem gusturi la fel.
– Ce ştii tu sigur că e bun.
Reuşeşti să comanzi ceva la recomandarea ei ca apoi să spui la toată lumea că e proastă mâncarea, cocktailul, îngheţata din localul respectiv.
Sunaţi la sonerie…
Ai o bancnotă, vrei să achiziţionezi produsul X, tanti nu are să dea rest şi îţi întoarce spatele ‘schimbaţi şi reveniţi’.
– Un expresso lung!
Ţi se aduce unul scurt.
– Am cerut unul lung!
– Şi ăsta ce are? Că e expresso!
– Are, că nu e lung!
– Vreţi să vă aduc altul?
– Aş prefera…
Primeşti un apel pe telefon. Suni înapoi pe numărul respectiv să afli cine ce doreşte.
– Mă numesc X şi am primit un apel pe telefon de pe numărul d-voastră.
– Cine sunteţi?
– X, dar nu asta e foarte important. Important este cine sunteţi d-voastră şi ce doriţi?
– Păi eu nu am sunat.
– Cineva a făcut-o…
– Eu nu!!!
– Atunci cum se explică prezenţa numărului pe care vă sun în telefonul meu?
– Nu ştiu, da’ eu nu am sunat…
– Da’ de unde sunteţi?
– Nu doriţi să aflaţi şi statutul meu marital sau pregătirea profesională?!
Mergi cu taxi, ai o treabă undeva, cobori să-ţi rezolvi problema, taxametru funcţionează:
– Da’ ce mult aţi mai stat!
– Am stat, că am stat pe banii mei…
Mergi cu taxi, te ocoleşte tot oraşul până la destinaţie:
– Aş prefera să o luaţi pe strada X!
– Sunt gropi pe acolo!
– De ce ar fi asta problema mea????
Posted on septembrie 4, 2008
Timpul pentru gugălişti
Views: 69
filme barbati si femei care se bulesc– ‘Bulit’ în varianta mea înseamnă se bat, oare asta căuta maimuţoiul?! Sau bulit e sinonim cu ‘babardit’?
de ce moare omu– Pe ăsta l-a luat panica… Staţi liniştit domnule, că din prostie prea puţini mor, sunteţi acoperit!
idioti nu gluma– Ce zici??? Ai nimerit perfect în postul ăsta. Ades îi numesc idioţi, nu din glumă, pe cei care intră cu căutări idioate.
luca o violeaza pe pisi– Nu ştiu, mi se pare foarte relativă treaba cu violul în zilele noastre, mai ales când îţi zice ‘pisi’…
caut parteneri pentru f&&&t– Cu încredere, lasă-ţi datele de contact exacte şi s-ar putea să găsim ceva pentru tine.
fete ce iau m&&e– Fetelor… să fiu sinceră, eu credeam că toate o facem, unele recunoaştem, altele nu. Dar şi mai sigur, la figurat vorbind sută la sută ne-o luăm toţi, pe acelaşi principiu, unii recunoaştem, alţii nu.
intrebari soc pentru barbati– Dacă ai mâinile în şold, privirea ce acreşte castraveţi, un ton agresiv, o tonalitate ridicată, eventual buzele strânse… crede-mă orice întrebare devine şoc!
complexul barbatului inselat– Că a fost înşelat, cam ăsta e complexul în principal.
ce pastile sa i-au sa mi taie fomea?- Recomand cu drag recitirea manualului de gramatică ori de câte ori senzaţia de foame devine acută. E o situaţie de genul ‘one one win’.
de ce sunt barbatii atat de idioti?- Întrebare de tip… meditativ. Ca să nu se lase mai prejos în faţa femeilor?- potenţial răspuns.
cum educ pisica sa se trezeasca cu mine– Nicodată! Corect este: Cum mă educ pe mine să mă trezesc cu pisica?
vreau sa vad filme porno peste 18 ani fara emeil– Dar câte nu ne-am dori cu toţii şi totuşi nu ni se întâmplă… Eu mi-aş dori să ne apară poza când facem căutări din astea pe google, să identificăm autorul cu tâmpenia tastată.
vreau mesaje tot de iubire dar clar– Clar şi răspicat: Nu te mai iubesc! Acum o iubesc pe prietena ta! Ea ştie care-i treaba cu satisfacerea! Îţi mulţumesc pentru tot! Te poooop! Hmm? Sună bine dacă e să mă întrebi pe mine…
Updated on septembrie 3, 2008
Antichrista, Amelie Nothomb
Views: 87
Cum ar putea să nu placă Amelie Nothomb când temele abordate de ea sunt veşnicele probleme cu care se confruntă oamenii simpli, când modalitatea de a expune problema este una atât de intimă încât lasă senzaţia că este o istorisire personală, a fiecăruia dintre noi.
Blanche, nume ales pe sprânceană şi încărcat de simbolistică, este o tânără adolescentă, complexată, interiorizată, neadaptată, preocupată doar de lecţii şi cărţi. Este ţinta tuturor ironiilor liceului. Nu vrea nici măcar să se apere, nu vrea să stârnească mila nimănui, nu vrea nici măcar să fie lăsată în pace pentru că ştie foarte bine în ce tipare trebuie să te încadrezi ca să corespunzi. Ea este o solitară. Dar, Christa, extrovertita, dezinvolta, libertina, creativa adolescentă pătrunde cu bocancii în viaţa ei. O face nedelicat şi îi acaparează şi subjughează tot, de la familie până la libertatea de a visa. Blanche nu mai poate fi ea, pentru că e un joc perfid de-a supunerea, de-a substituirea. Cel puternic domină într-atât încât se dedublează. Cu acordul celui dominat, care va fi întotdeauna prea slab să riposteze sau să schimbe ceva, sau chiar să mai aibă putearea sau dorinţa să-şi mai dorească asta.
Disperarea în sine o face pe Blanche să acţioneze, ea nu a cerut prietenia nimănui, ea-şi iubeşte solitudinea şi propra-i sălbăticie, însă va trebui să declare Christei război, să se autointituleze Anti. Dar Christa e prea puternică şi mult prea determinată să nu accepte o înfrângere, o scoatere din peisaj. Are acum tot ceea ce îi aparţinea lui Blanche, de ce să dea cu piciorul când toată lumea e de partea ei. Aşa că luaţi de citiţi cum anume se poate termina o astfel de poveste, să fie cel puternic de-a pururea învingător, să-şi învingă cel slab complexele şi să depăşească bariere sau poate Amelie are un cu totul alt final pregătit pentru cele două adolescente?
Ideea este că scriitura lui Amelie Nothomb te prinde, paginile trec pe nesimţite, fiecare roman tratează câte o frustrare generală, prin care am trecut cu toţii, indiferent de ce parte ne-am situat, că am fost cei care am indus complexe altora mai slabi ca noi sau că am îndurat cu stoicism umilinţe promiţându-ne într-o zi că o să întoarcem roata în favoarea noastră.
Posted on septembrie 3, 2008
Antichrista, Amelie Nothomb
Views: 47
‘Cei care cred că a citi înseamnă o fugă de realitate se situează la polul opus adevărului: a citi înseamnă a te plasa în prezenţa realului în starea sa cea mai concentrată- ceea ce, în mod bizar, este mai puţin îngrozitor decât să ai de-a face cu permanentele lui diluări.
Ceea ce trăim eu era o infuzie de încercări, iar asta era cel mai greu de îndurat: să nu poţi să apuci răul şi să dai cu el de pământ. Şi te înşeli amarnic când ţi se pare că citeşti la întâmplare.’
‘Mediocritatea este indiferenţa faţă de bine şi faţă de rău.’ (Impostura, Bernanos)
Comentarii recente