Views: 62

Am una bancnota de 1.000.000 vechi, pe care intentionez sa o pun in circulatie. Merg sa cumpar gogosi. Costa 105 de mii (nu m-am obisniut total cu ronii). Dau banii: „N-am sa va dau rest!” Ma scotocesc bine, gasesc o suta de mii, dar n-am 5. Ii fac oferta lui tanti. „Bine, ramaneti datoare 5 mii.” Bun, avem bancnota intacta. A douA zi, plec la servici, tre’ sa-mi iau suc de pe drum. Scot bancnota: „N-am rest”. Si asa nu imi trebuia suc, parca mai aveam de ieri. Plec de la servici, intru sa-mi iau tigari cu aceeasi bancnota: „N-am rest, imi pare rau, mergi sa schimbi undeva.” In regula, langa este un magazin cu foarfeci de tot soiul, oricum imi trebuie una ce taie in valuri pentru gradinita, costa 50 de mii. Pun bancnota, iau foarfeca: „Ai de mine, n-am atatia.” N-are nimic, ma gandesc, o iau maine cand schimb banii. Ajung acasa, tre’ sa plec iar. Ma duc sa-mi iau bilet: „Un bilet cu doua calatorii, va rog.” „Aoleu, n-am atata marunt. Mergeti sa schimbati, ca n-am.” In regula, voi merge fara bilet. Sper sa ma prinda controlul, sa dau mita 100 de mii si sa-mi dea rest de la un milion. Aiurea, nu ma prinde. Cobor, e ora 4 constat ca nu am apucat sa-mi iau Cotidianul cu carte, doar e miercuri. Ma indrept cu incredere spre chiosculet si solicit ziarul: „60 de mii.” Scot banii, nu? „Pfff, pai de unde sa am sa va dau rest??? Mergeti va rog sa schimbati”. Bun, vis a vis, farmacie naturista, Mihai m-a rugat sa-i iau pastile ca-l doare gatul. Intru, cer, imi pune produsul pe tejghea: „32 de mii. Dati-mi va rog si 2 mii. Un milion? Pai, n-ammmm ressssssstttttttttt. Mergeti sa schimbati.” Nicio problema, nu ma enervez, nu ma enervez. E inutil sa ma enervez. Butic langa. Ultima sansa imi zic si explodez. „Doua pachete de…” „116. Vai de mine…” zice tanti. Simt ca ma lasa nervii: „Va rog din suflet, tre’ sa-mi schimbati. De 2 zile incerc sa-i schimb. Nimeni n-are. Si nu incerc sa-i schimb doar. Vreau sa si cumpar de ei ceva.” „Nu conteaza donsoara, ii schimbi sau cumperi tot aia e. Tot un milion tre’ schimbati.” Tac, inspir, expir, murmur o melodie relaxanta, imi pun zambetul dragalas pe fata, iau pozitia ghiocel, cu jumatate de gura indrug: „va rogggg”. „Hai sa vad ce bani am. (verifica). Hai ca esti norocoasa, am destul…” „Sunteti foarte draguta” continui sa ranjesc. Acu’ ce fac? Cu 880 de mii ma intorc sa-mi iau bunurile… Nu imi imaginez daca as fi avut salar mare si as fi primit deseori nenorocita si blestemata de bancnota de 5 milioane… Doamne ajuta ca era doar de un milion…

Macar in „Bancnota de un milion de lire sterline” de Mark Twain, omu-si lua tot ce dorea pa datorie, ca aia daca n-aveau sa-i dea rest, era problema lor, nu a clientului. Slava Domnului ca am fost atat de bine dispusa si nu m-am enervat…