Views: 89

Ed. Publica. Pret- undeva la 88 de lei. Posibil sa o prindeti la un moment dat la reducere. E un must ca fiecare din noi sa o aiba in casa. O carte de capatai- asa cum invatam la scoala. E genul de carte pe care ai terminat-o acum si-o iei de la capat iar si iar. Pe langa design-ul interior incredibil, nefiresc pentru o carte de altfel, continutul este extrem de folositor. Fiecare cuvant din ea este la locul potrivit. Fiecare propozitie transmite un mesaj si declanseaza declick-uri de genul: ‘Stiam asta dar bum! Nu m-am gandit vreodata sa fac asa.’ E structurata pe 4 capitole mari si late plus doua de sinteza. Unul introductiv si unul concluzionar.

Karim iti face introducerea explicandu-ne vechea poveste. E doar un om intre oameni. A plecat de acolo de unde suntem toti si a muncit, a perseverat, a invatat lectii, a suportat refuzuri- ca azi noi toti sa spunem: ‘Ei, da, usor de zis, el e Karim Rashid’. Ca sa fie un nume, ca sa aiba greutate, ca-n fiecare alta poveste, stii ce a facut? A mers mai departe. S-a dus in sus. Azi, creatorul a peste 3000 de obiecte de design. Oare e un vizionar? Un ales? N-as zice ca e mai spectaculos decat oricare din prietenii mei. Dar as zice ca a facut si face ceea ce multi dintre noi nu am concepe sa punem in practica. A crezut in el, in creatia sa, in munca sa, in viziunea sa. Vrea sa schimbe lumea. Dar fiecare din noi vrea asta, pana la urma. Diferenta este ca el a inceput cu mult timp in urma sa-si dea contur viselor sale. Scuzele noastre care sunt? Ce ne impiedica pe noi sa facem la fel? Uite ca citindu-i cartea, posibil sa simti ca mine. De-click de-click. Sa-ti sufleci manecile si sa te pui pe treaba. 🙂

Am savurat fiecare cuvintel din carte si am avut sansa de a-i spune asta personal. Ce-a facut el?! A coborat la nivelul meu (el peste 1.90, eu sub 1.60) si a rostit cu autenticitate: ‘Iti multumesc.’ In data de 16 octombrie 2015, La Bucuresti, a sustinut o conferinta. Event organizat de Brandminds. A fost o onoare pentru mine sa ma aflu in sala si sunt recunoscatoare tuturor celor care au contribuit ca acest lucru sa se intample. Au fost multi prieteni implicati, incepand cu cel ce mi-a dat cartea lui Karim in urma cu circa 6 luni si a zis: ‘Trebuie sa o citesti. TREBUIE!’  Am facut-o si da, e cu must lecturarea ei. Stiti deja cum zic: Nu iti va schimba viata, ti-o va imbunatati simtitor.

Portocaliul. E despre cum sa traiesti. Acasa. Dieta, Dematerializare si Fitness. Rozul neon e despre iubire. Inclusiv despre moarte. In roz, da. 🙂 Munca e in verde fluo iar joaca e albastra. In gri metalizat o sa primim concluziile, sistematizarea. Pentru ca, zice el, culorile sunt parte din viata noastra si nu-i firesc sa ne temem de ele. De asta le avem, sa le folosim.

Cu toata sinceritatea de care sunt in stare zic: m-am redesignuit dupa ce am incheiat de citit ultimul capitol. Am inchis cartea, am lasat-o o vreme si o s-o iau de la capat, iar. Atat e de valoroasa a devenit pentru mine. 🙂

Cat despre omul Karim Rashid, o sa dau din casa cam asa. Cartea a scris-o undeva in 2007. In 2015 e cu mult peste ceea ce a scris acolo. Chit ca parea imposibil la un moment dat. But… A evoluat. E la alt nivel- impropriu spus- dar ca idee, cred ca e de inteles. Are o perspectiva mult mult mult mai ampla asupra vietii. Incepe sa devina vizionar. E studiat, e calibrat, e intelept, e calm, e amuzant, e relaxat, e sincronizat, e determinat. E divortat. A doua oara. 🙂 Asta ca sa intelegem inca o data ca parteneriatele facute de noi pot fi supuse esecului.In 2015 noi l-am surprins in perioada asta a vietii lui, liber ca pasarea cerului si iubind femeile. A spus-o chiar in conferinta. Femeia este creatia lui preferata. A luat-o de la capat iar si iar, la fel ca in toate restul aspectelor din viata lui, nu doar in relatia intima. De ce mentionez treaba asta? Pentru ca in carte insista asupra relatiei de cuplu. Sunt multe mentiuni legate de sotia sa, cea de la vremea respectiva. As fi jurat, ca intr-un basm feeric… ca asa vor si ramane- fericiti pana la adanci batranete. Dar iata cum viata mi-a servit-o pe tava: fericirea nu e in altii, e doar in noi.

Multumiri eterne lui Avi, Dia, Mihaela, Costin, Dana si Rudi.