Views: 41

O carte draguta as spune. Mi-a placut cartea, mi-a placut si filmul. De fapt, hai sa marturisesc, am savurat cartea, am savurat filmul. Evident filmul este foarte comercial dar e excelent pentru seara romantica de vineri cu popcorn.

Romanul este jurnalul unei femei trecute de categoria psihologica „tanara” (are 30 de ani), nemaritata, plina de vicii (fumat, alcool, mancare, tabieturi in exces). Jurnalul incepe la 1 ianuarie finalizandu-se evident la sfarsitul anului. Debutul si-l face cu o serie de hotarari pe care Bridget se va stradui sa le respecte, hotarari pe care nu a reusit sa le duca la bun sfarsit in anii anteriori, dar cu totii stim ca perseverenta e cea mai buna cale de ales. Asadar lista e lunga, si pleaca de la lucruri marunte (cum ar fi dobandirea unei increderi mai mari in fortele sale) pana la cele strong (a se lasa de fumat, a slabi, a-si cauta sufletul pereche). Suita intrega de peripetii prin care trece Bridget Jones, situatiile penibile in care se pune singura, frustrarile si paranoia sa, depresiile sale, imaturitatea, toate concura la un hohot mare de ras. Eu cel putin am oprit cititul de cateva ori sa pot rade in liniste… Bridget e prinsa intre o relatie cu seful ei si un vechi amic din copilarie, intre trei prieteni ciudati rau (are evident si prietenul gay devenit clasic si necesar deja), intre permanenta cura de slabire si solicitanta slujba de editor, intre familia sa agasata de faptul ca e nemaritata, intre alte 100 de probleme pe care la cauta cu lumanarea.

Sursa de inspiratie a romanului a fost (asa cum declara autoarea) Mandrie si prejudecata de Jane Austen- 1813. Acolo apare femeie capabila sa ia decizii singura si sa-si ia in maini propria soarta (cartea e si romanul preferat a lui Bridget). Urmarea a fost coloana comica saptamanala din The Independent a lui Helen Fielding. Succesul cartii a fost o continuare a succesului coloanei din ziar. Tin sa mai precizez ca filmul omonim a ocupat locul 1 in Marea Britanie mai bine de un an iar in SUA timp de 6 luni.

Am citit prin critici ca Bridget Jones este un soi de „everywoman”. Nu pot sa stiu daca e sau nu asa, insa eu clar m-am regasit in ea. Si mai mult decat atat am citit si partea a doua Bridget Jones, La limita ratiunii. Dar despre asta in postul viitor!