Views: 82

De cateva zile Pro TV-ul a luat in serios problema educatiei in Romania. Reportajele sunt foarte bune si tin sa felicit pe cei care s-au ocupat de prezentarea lor opiniei publice pentru ca un semnal de alarma a fost tras. Ma bucur sa aflu ca incompetentii aflati in fata copiilor sunt prezentati in toata splendoarea lor. Nici macar nu se interaba cu ce sunt ei de vina, e varianta cea mai usoara a da vina pe copii. As vrea sa-i vad pe toti acesti eminenti cu statut de profesor la colt de strada cersind. Si-ar castiga banii mai usor. Ma bucur pentru toate relele pe care le fac elevii profesorului pentru ca le merita cu varf si indesat. Respectul se castiga, nu se impune. Asta e parerea mea. Generatia asta are niste lichele de care n-o sa mai scapam niciodata. Ca sunt salarii mici, ca nu sunt conditii, ca nu mai sunt copiii ce au fost… scuze si motive. Insist sa cred ca exista posibilitatea de a alege sa predai si multi sunt cei care o fac din comoditate. Atunci asta e pretul platit: umilinta si lectia de viata pe care ti-o dau cei pe care tu teoretic ar trebui sa-i educi. E mult prea vast subiectul sa-l dezvolt, insa ma incearca niste sentimente nu tocmai pozitive cand vad ce imbecili au nota unui elev in pix. Sta in puterea lui sa taie si sa spanzure, in conditiile in care exista sanse foarte mari ca un elev de clasa a 8-a sa-l depaseasca in cultura generala.

N-am invatat sa ne adaptam, nu stim sa comunicam, nu stim sa ne impunem, nu avem habar de materia pe care o predam… Stim ca noi suntem „seful”, stim ca noi trebuie sa-i umilim pe copii, asa cum am fost si noi la randu-ne umiliti, stim ca trebuie sa fie liniste in clasa ca noi sa putem dicta clar si raspicat lctia din manual, stim ca trebuie ridicate doua degete (fara a le flutura excesiv, ca iar nu e bine) daca ai ceva de spus, stim ca daca eu sunt prost-dispus azi si elevii vor primi note proaste. Nu stim ca problemele se lasa la poarta scolii dar stim ca ei, copiii, sunt vinovati ca eu nu am putut face mai mult cu viata mea. Nu stim ca si ei au probleme, nu stim sa-i ascultam dar stim ca apelative gen „stai jos, nu te-a intrebat nimeni nimic, nu raspunde neintrebat, esti un prost” impun linistea. Dar uite ca generatia PRO (asa cum imi place mie sa o numesc) nu mai pune botul la vrajeala comunismului. Si nu ma refer aici la doctrina politica ci mai degraba la mentalitatea comunista, de care n-o sa mai scapam vreodata pentru ca ne place sistemul asta: Tu taci, eu vorbesc/ Tu esti prost, eu sunt destept/ Tu esti un biet elev, eu sunt mare profesor, etc. Sunt profund jignita si am uit in jurul meu la cadrele didactice de la gradinita. Nu sunt poate cele mai inteligente persoane de prin zona, sunt persoane tinere sau mai putin tinere, sunt talentate si mai putin talentate, mai daruite si mai putin daruite. Foarte rar le-am auzit pe cele care eu le consider a fi dedicate meseriei sa se planga, indiferent de ce, de bani, de parinti, de statutul care nu mai era ca pe vremuri, de indisciplinati… Oare de ce?! Oare ele au mai multi bani decat celalalte? Nu, pentru ca ele au inteles ca sunt aici nu pentru a face avere ci pentru a modela suflete si caractere. Pentru ca satisfactiile lor sunt de alta natura. Mai mult, le vad perfectionandu-se cu fiecare prilej ivit. Fac cursuri pe banii personali si nu le-am auzit cersindu-si banii pe la Minister (asa cum ar fi normal de fapt, cursurile sa fie decontate) ci le-am auzit povestind tuturor ce multe lucruri au invatat de la altii mai priceputi. Dar evident, vad zilnic si cadre didactice care ma infioara si ma dezgusta…

Sunt revoltata si ma uit a nu stiu cata oara la reportaje si ma indignez si mai mult. Si-l vad pe profesorul de romana cu parul prins la spate intr-o coada de cal, total relaxat si total eficient. Deduc de aici ca a spart barierele si a castigat ceea ce constipatii n-or sa inteleaga niciodata: RESPECTUL COPIILOR! Dar oare o inspectie „de sus” va aprecia stilul lui?! Cu siguranta nu, va fi mustrat ca nu are conduita, limbaj, atitudine… de cadru didactic. Pentru ca, pentru toti incuiatii, asta are de-a face cu predatul si la o asa educatie- cum vor ei, in scurt timp o sa tragem apa peste invatamantul romanesc. Eu m-am cizelat foarte mult in invatamant, m-am maturizat, am invatat sa comunic cu oamenii, sa fiu diplomata dar eu, tot eu am ramas. Si in ciuda tuturor constipatilor (de la cadre didactice pana la parinti) tot Rebe sunt, cercelul din buric e tot acolo, tatuajul e tot la vedere cand ma aplec, tot blugii cu talie joasa sunt haine de lucru, tot educatie de calitate cred ca fac si tot pasiune pun in munca mea si am reguli, dar sunt regulile mele si ale copiilor mei chiar daca altii nu le pricep, tot libertate le dau copiilor, tot e liniste in clasa mea cand se desfasoara vreo lectie, tot stiu copiii ca „This is an apple” este un mar si tot stiu ca toamna cad frunzele… Si oare cate cadre didactice din gradinita ma respecta pentru libertinismul meu?! Probabil vreo… nimeni?! Si cati copii se lumineaza la fata cand intru in clasa?! Probabil vreo… toti! Si cat de mult imi pasa de parerea celor din jur?! Sa fim seriosi, eu stiu ce fac si fac de calitate! Dar cati mai cred asa ca mine? Toti! Pentru ca toti constipatii cred ca ce fac ei este bine, ce dualism castigator! La naiba cu toti care umilesc si educa elevi! La naiba cu cei care isi bat joc de meseria asta! La naiba si la dracu in acelasi timp!!!