Doar despre mine…

Views: 63

Azi s-a vorbit mult prea mult despre mine. Cu voia mea, mult prea mult! Cine eşti tu şi ce vrei de la mine? Sunt doar un om şi nu aştept nimic în schimb! Eu nu i-am întrebat pe alţii despe ei pentru că alţii vor să mă cunoască pe mine! Pentru că vanitatea mea cu asta se hrăneşte! Pentru că în orgoliu meu nemăsurat doar ‘povestea mea este fascinată’. Pentru că tot ce am trăit eu este ‘poveste’ pentru alţii. Pentru că eu am ales să trăiesc, eu am făcut din mine o carte deschisă. Pentru că sinceritatea mea este debordantă şi cum ar putea altfel dacă nu să cucerească?! Pentru că eu par a nu avea temeri sau angoase, eu par ‘too good to be true’ pentru că aşa mă prezint. Pentru că asta fac, cuceresc! Cu asta mă hrănesc, cu priviri admirative, cu laude şi suspine ‘de-aş putea fi şi eu ca tine’. Dar nimeni nu o face pentru că este greu să fi EU!

În urmă cu mult timp am ales să fiu aşa. Cu cât eşti mai sincer, cu atât stârneşti mai multă controversă dar şi mai multă admiraţie. Cu nu aşa mult timp în urmă, am învăţat să nu mai am aşteptări de la cei din jur. Pentru că cei din jur dezamăgesc. Şi doare! Şi prima dată şi a doua… la fel, dacă nu mai tare pentru că se intensifică sentimentele. Prima oară am fost naivă şi n-am ştiut, a doua oară am fost şi mai naivă şi ignorantă, a treia am fost naivă, ignorantă şi idioată… e bulgărele de zăpadă care tot creşte.  

Dar cine sunt eu de fapt?! De-a lungul existenţei mele am fost adolescentă încăpăţânată, colerică şi vulgară, femeie fatală, îndrăgostită naivă, isterică şi paranoică, actor şi măscărici, învinsă şi învingătoare, calmă şi raţională, echilibrată şi bine dispusă, agresivă şi ostentativă, iubită, amantă, prietenă, fiică, soră, model, mamă… Am încercat tipare diferite, în toate mi-am jucat rolul perfect! Cine sunt eu şi ce vreau de la mine?! Cine vrea să ştie asta?! Nu vrea să ştie nimeni de-a-devăratelea cine este REBECCA! Nici măcar eu! Ce contează până la urma urmei…

Când mă întorc acolo Sus o să dau socoteală. Nu cred că o să mi se contorizeze în faţa câtor persoane m-am deschis într-atât încât să devin vulnerabilă. Cred că o să spun câţi oameni am făcut fericiţi. Câţi m-au făcut pe mine?! De ce ar conta?! Eu n-am fost fericită doar cu mine?! Am râs şi eu la glumele multora, m-am simţit bine şi eu în compania unora, le-am spus altora, mai puţini, adevărat, ‘mă faci fericită’, le-am spus altora, şi mai puţini sau poate mai mulţi ‘te iubesc’ , le-am promis câtorva ‘fidelitate-ataşament-loialitate’. Dar n-am putut să spun nimănui ‘viaţa mea e în mâinile tale’. Nu, nu, nu! Viaţa mea este a mea! Nu văd sensul de a ţi-o dărui ţie! De ce, să faci ce cu ea?! Ştii tu mai bine ca mine să o preţuieşti?! Ştii tu ce vrea trupul meu?! Nu, eu sunt propriul meu stăpân aici. Că la final tot eu dau socoteală pentru ce fac acum, indiferent că vorbim de câtă grijă am pus în a-mi înălţa sufletul sau cu câtă moderaţie mi-am îngrijit trupul! E problema mea!

Amintesc că blogul ăsta se numeşte cumva: ‘eu cu mine despre mine’. Sunt doar eu cu mine câteodată şi nu am reproşat de prea mult timp cuiva că mă neglijează. Nici n-am s-o fac, pentru că eu îi neglijez pe alţii pentru că… aşa vreau eu. M-am săturat să dau argumente de ce aşa şi nu altfel, m-am săturat să tot explic şi să-mi justific acţiunile, m-am săturat să fiu trasă la răspundere şi să-mi recunosc neputinţele, m-am săturat să fiu analizată şi răsanalizată, m-am săturat să existe o clasificare a faptelor mele (aici ai făcut bine, aici nu). GATA! Sunt ceea ce sunt şi cine vede în mine ceva înseamnă că aşa e! Nu mai vreau să dau explicaţii. Crezi că sunt agresivă, e ok, n-am să mă obosesc să îţi explic contrariu. În definitiv, poate aşa şi e! Crezi că sunt aici să-ţi fac ţie viaţa un coşmar sau poate chiar un paradis, ce zici?! E ok, e bine şi aşa. Crezi că sunt prefăcută şi am un scop ascuns?! Asta e, toţi suntem în esenţa noastră răi. Nu mai doresc să joc frumos, nu mai doresc să fiu nicicum, vreau să nu mai dau explicaţii. Nu la cerere, nu acum! Pare copilăresc?! So?! Vreau să fac aşa cum ştiu eu că e mai bine pentru mine, de-o fi bine sau rău pentru tine… eu nu intru cu picioarele în viaţa nimănui, adevărat că dacă sunt invitată uit să mai plec, dar asta pentru că gazda insistă!

Nu doresc psihanaliză la supărarea mea. Nu doresc să mi se spună dacă e bine sau rău, greşit sau corect! Sunt gândurile mele dintr-o dimineaţă, la ora 4, aşternute cu maxim de sinceritate. Sau poate nu, mai ştiu şi eu?! Nu vreau să conteste nimeni sinceritatea mea!

Concluzie: Cine este Rebe? I guess will never know. Rebe este ceea ce vrea să fie. Poate mâine vom afla… că este cameleon dar asta ne era clar la toţi!  

P.S.: Postul este fără aluzii la persoane cunoscute, încă aflate în viaţă. Nu am dorit să jignesc pe nimeni, îmi cer scuze dacă cineva se simte lezat, a fost doar o discuţie cu mine. Iar gândurile mele nu pot fi atacate! 

P.S. la P.S.: Pe asta am pus-o ca să invoc ‘nebunia temporară’, să creez confuzii, să mă înjure câţiva, să salvez traficul, să rămân cu admiratori, să mă înjur singură pe motiv de stupiditate- temporară!