Ce veste buna!

Views: 40

Povestea e mai lunga si tre’ s-o iau cu inceputul. Pentru ca sunt pasionata de Feng Shui si pentru ca nu mi-era foarte clar cu ce anume se mananca, am hotarat sa fac un curs la distanta, ca mi-era la-ndemana. Caut si gasesc pe net renumita scoala la distanta Eurocor. Zis si facut. Gasesc cursul in 16 pachete cu 35 ron pachetul. Scumput, dar pasiunile costa. Iau in calcul si ca majoritatea cursurilor se tine la Bucuresti, asa ca… m-au convins. Cer prin mail pachetul informativ al CURSULUI DE FENG SHUI si primesc 30 de foi cu toate cursurile iar despre FS nu aflu mai multe decat aflasem oricum pe net. Vreau informatie! Vreau sa stiu ce anume o sa platesc! Sun la numarul dat si… cer detalii. Primesc 0 informatie. „Vreti sau nu vreti sa faceti cursul?” se rasteste doamna vaca. „Vreau doamna, normal ca vreau, altfel de ce am sunat, sa ma distrez pe impulsurile mele cu detalii de FS?” Discutia a fost mult prea scarboasa pentru a o mai reda aici. Concluzia a fost ce tre’ sa platesc si aflu eu. Nu vreti sa va povestesc ce ragete a tras imbecila cand am intrebat-o suav „Dar amabilitatea nu este inclusa in pret?”. Buuuun! Ceva timp dupa, incepe alta idioata sa ma streseze: „Buna ziua, de la Eurocor va deranjam!” Bine zis, ma deranjati… Ma solicita cu intrebari idioate ca de ce nu mai doresc, dar au reduceri (uau, cre’ ca 500 de mii daca dau toti banii odata), dar pot castiga premii (un aparat de fotografiat de plastic, mai am unul identic dintr-o alta teapa cu ceva carti cu animale), dar sunt profesori competenti, dar… Ii explic femeii ca o vita incaltata m-a repezit intr-o zi si ca nu gasesc firesc ca pe banii mei sa faca ea crize de personalitate. „Am cerut detalii, n-am primit, m-am lamurit asupra calitatii serviciilor dumneavoastra. Cred ca angajatii Eurocor ar trebui sa-si revizuiasca atitudinea, asta in cazul in care vreti sa aveti clienti. Eu personal, m-am lamurit.” Buuuuun! Trece vreme trece, ma mai suna, le repet, mai imi trimit „oferte” (aceleasi de fiecare data), le arunc la cos. Dar iata ca am primit o noua scrisoare. Inceputul mi se pare demential. Nu asteptam sa primesc scrisoare personalizata sau sa-mi ceara scuze vaca inculta dar totusi, cat de nepotrivit e continutul pentru cazul meu (in paranteze am scris ce am inteles eu):

„Stimata doamna (Doamne dar cum trec anii peste noi, azi esti, maine nu esti; iaca-ta ca Doamna am ajuns/ oare n-am bifat casuta de domnisoara??!!) Rebecca Mohl,

Stiu (de unde si ce dracu’ e rau in asta?) ca in urma cu o vreme (nu e nimic adevarat, e o minciuna sfruntata) ati comandat un pachet informativ Eurocor (uff, Doamne ajuta), insa nu ati reusit sa va inscrieti la cursul dumneavoastra preferat (ce-i drept). Aceasta hotarare a fost motivata de factori (nu erau factori, era doar o vaca proasta) independenti de dorinta dumneavoastra. Tocmai pentru a va usura (pot sa ma usurez pe vaca proasta?!) accesul la cursurile noastre (sunt la distanta, la naiba, ce sa usureze, mi le aduce la pat gata rezolvate?) am luat decizia (nimeni nu ia decizii in numele meu, de ce as vrea sa ia altii decizii pentru mine, eu tata si mama luarii deciziilor) sa va declaram (scriitorul anului?!?!) ADMIS ( Uau!) in mod neconditionat (e gratis cursurile?) in clubul….” bla, bla, bla.

Cat de frustrant e pentru mine ca fire de coleric ce sunt (?) sa citesc imbecilitatile astea? Cine le-a formulat? Vaca proasta? Cata competenta… Ce reteta de succes… De ce? Pentru cine? Serios, cum sa ma declari Admis? Ce are sula cu prefectura? De ce nu au gandit inainte sa trimita foicica asta pe care eu in semn de respect o s-o asez la loc de cinste in galeata de gunoi?! Pe fundul galetii. Sa sufere…

Gata! M-am linistit!