Care-i treaba cu copiii- partea 2

Views: 643

– Să fiu sinceră, posibil să nu fi respectat nici noi ca la carte.
– E ciudat însă. De ce nu ar vrea totuși nici măcar un copil de sus să vină la noi în familie? Că noi toți l-am aștepta cu drag.
– Hei, hei, hei. Nu te întrista, te rog. Știi care e chestia? Nu e așa de simplu când ești pe listă pentru al doilea copil. Nu mai ai prioritate, cum ar veni. E un moft deja. Acum sunt în față cei care stau pentru primul copil. Când îl vrei deja pe al doilea, e nevoie de puțin mai multă răbdare.
– Înțeleg asta. Doar ziceam că e ciudat să nu își dorească nimeni să vină la noi.
– Cred că explicația este mai simplă totuși. Eu zic, așa cred, că nu e că nu vrea să vină niciun copil la noi. E clar că dacă ar fi fost disponibili, cineva tot venea la noi. Cred că pur și simplu s-a gătat stocul de copii în perioada asta.
– DA! Asta e! Sigur asta e!!!!! S-a gătat pentru moment stocul de copii, de asta așteptăm atâta. Până aduce copii noi în cer. ASTA E!!!!!

Și ne-am liniștit cu copiii pentru moment. Câteva zile mai târziu, o prietenă la noi în vizită. Din pământ, din iarbă verde, în mijlocul unei discuții, Ay întinde arătătorul spre noi:
– Hei, voi doi! Vedeți că au băgat copiii noi în cer. În curând o să primiți unul.

Bum! Liniște, șoc, groază, râsete. Câteva zile mai târziu, pe 1 martie. Mihai ne face o surpriză, ne aduce mărțișoare și prăjiturele. Eram în curtea grădiniței. Ay se juca cu nisip și apă. Ne pregătea ceva de servit, la restaurant fiind. Menstruația întârziată cu vreo 2 zile.
– Hei! Știi ce doream să întreb? Faza cu copiii e pe bune?
– Da, am zis că au primit stoc nou.
– Ok. Dar știi cam pe când? Să știu, cu aproximație, că sunt cam stresată.
– În 2-3 săptămâni îl aveti.
– Suuper. Și știi și ce primim? Fată sau băiat?
– Asta chiar N-AM de unde să știu. Super serioasă, cu mânuțele în șold, pregătind limonada.

A doua zi, mă duc drumurile prin centru. Pac, pac, rezolv ca unse tot felul de treburi. Iasă în cale Farmado. E farmacia mea preferată. Mereu pregătite farmacistele, mereu amabile, mereu găsești ce cauți aici.
– Dați-mi vă rog un test de sarcină. Râd și dau gluma aia tâmpită: Să fie unul bun, vă rog.
Râde doamna.
– Testul Barza e cel mai precis.
Mă uit la el ca la filme fără subtitrare, în coreană.
– Ok, la câte zile întârziere se aplică?
– Păi vi l-am dat pe cel mai precis. La 10 zile de la contactul sexual.
Șmaf!

Ajung acasă, mă iau cu telefoane și alte responsabilități. Sunt singură, ei sunt plecați să-mpartă mărțișoarele. Despachetez bagajele, ajung la barză. Habar nu am să fac teste de sarcină. Cumva, mintea mea nu pricepe ce explică instrucțiunile. Deschid tot. Desigilez tot ce se poate desigila. Citesc tot ce se poate citi pe cutie, în cutie, sub cutie. Pricep că tre să fac pipi într-un recipient. Fac pipi un pahar întreg de mcdonald. Bun, mă gândesc. Să fie. Și zice acolo să bag până la liniuță bețișorul. Dar jur că nu e niciun MAX desenat. Până unde?! Până la ce MAX? Până la ce liniuță? Stabilesc că, desigur că abtibildele alea lipite obstrucționează max-ul ăla de tre să-l înmoi. Le dezlipesc. În timp ce le dezlipesc… constat că bățul pare ciudat acum. Cred că nu trebuiau totuși dezlipite. Arată golaș. Ciudat sigur. Ca-n poză nu mai e. Nu-i nimic. Am 250 ml de urină colectată și n-am băț. Nici vorbă de MAX… să scrie frate, să scrie. Bun, dacă urină este, băț aproape este… hai să vedem dacă iasă. Și introduc 20 de secunde, fantoma bățului de barză, îl scot și-aștept. Re-verific instrucțiunile. 3 minute. Știu cât durează 3 minute, La ceas mă știu perfect, chit că întârzii. Simt minutele, știu pur și simplu când au trecut. Inspir expir inspir expir inspir expir expir inspir. Habar nu am ce mai tre să fac. Cumva, mi-l clar ca bună ziua că vor ieși două liniuțe, adică un copilaș. Toată discuția cu Ay, toate urările oamenilor din ultima vreme în special din clipul de ziua mea, toate chestiile para-ciudate întâmplate. E clar, deja știu. Mă-ndrept cu spatele drept, sigură pe mine nevoie mare și mă uit la bețișor.
Este o linie. O linie clară, curată, roșie. POFTIM?! Mă uit pe cutie, mă uit la bețișor. Este o linie clară, nici vorbă de două, nici urmă de două. E una singură, e cea care zice mai mult decât ‘nu sunteți însărcinată’. E-o linie mică pitică, ce-mi zâmbește cumva sadic: ‘HĂ?! Cine e șeful pe aici?! Cum știe cineva mai bine decât mine care e treaba cu copiii?!’

Și da, de aproape, de departe, cu un singur ochi, peste umăr, de jos în sus, oricum m-aș uita la bețișor, linia este… decât una. :)) Care va să zică. Șah mat la barză!

(va urma)