Views: 74

S-au schimbat multe… Cu vrerea sau mai degrabă fără vrerea mea; pentru că n-aş fi crezut vreodată că cineva, în speţă eu, poate suferi schimbări majore. De formă şi de conţinut. Esenţa (sper şi cred) că a rămas aceeaşi deşi sunt prea implicată emoţional acum în transformare ca să mă pot privi cu ochiul obiectivităţii; privesc cu detaşare tot ceea ce mă înconjoară şi-mi mângâi instinctual burta. Sunt mama cuiva de-acum, un suflet locuieşte în mine!

Imediat ce am aflat că sunt însărcinată am făcut un pact rapid cu mine- că nu mă voi schimba sau mai precis că nu voi lăsa nimic din ceea ce înseamnă sarcina să mă schimbe.  6 luni mai târziu mă uit la mine şi nu mă recunosc, fizic sunt imensă iar psihic par a mă confunda deseori cu altcineva. Spuneam cuiva deunăzi ‘m-am educat 27 de ani să mă accept dar mai ales să mă iubesc aşa cum sunt iar astăzi nu mai sunt nimic din ceea ce ştiam bară iubeam că sunt.’ Mi-e frică să recunosc că mi-e dor de mine… mi-e teamă că fetiţa mea va citi cele de mai sus într-o zi şi se va supăra pe mine dar cui să-i spun toate ce le simt? Să le scriu în jurnal, un jurnal deschis tuturor celor care vor să-l citească şi care nu au nicio obligaţie- nici măcar aceea de a fi sau nu de acord cu mine… pentru asta redeschid un nou capitol al vieţii mele cu voia şi permisiunea celor care le-a fost dor şi care au întrebat permanent ce mai face Rebe.

Credeam că va fi ciudat să scriu după atâta timp dar iată că nu. Spun sincer şi deschis că mi-a fost dor să aud păcănelile tastelor, să scriu paragrafe întregi pe care să le recitesc ca mai apoi să le şterg, să stau în poziţia preferată a lotusului cu laptopul sprijinit pe picioare, să rostesc pe un ton afurisit şi afectat: ‘Puselul, scrrrrriiiiuuuuu’. Poate doar burta incomodează oarecum dar nu-i nimic, fie voi face pauze mai multe fie pur şi simplu voi scrie mai scurt şi la obiect. Voi face mai multe pauze… pe cine păcălesc aici?!

După cum se vede s-au schimbat multe şi în ceea ce priveşte designul blogului, era firesc. Cu toţii dorim schimbări pozitive pentru a putea evolua. Mulţumirile merg spre Mihai doar el a fost şi va rămâne geniul din spatele întregii creaţii. E un design original, a se reţine! Se mai lucrează la el pentru că totul este perfectibil. Cât despre conţinut o să descoperim împreună despre ce e vorba, ştiu doar un singur lucru, că l-am gândit drept ‘Rebe cu bebe’ pentru că priorităţile s-au mai schimbat… Aş vrea să pot lăsa amintiri celei care va fi prima noastră fiică, amintiri ce nu vreau să poată fi vreodată şterse, arse sau pierdute. Şi pentru că memoria se estompează şi devine selectivă, sper că cele scrise aici nu. Plus că odată ce am pornit pe-un drum e cam greu să-l las baltă, mai ales când m-am simţit atât de bine pe aici; începeam undeva în 2007 timid şi deveneam stăpânul unui mic imperiu doi ani mai târziu. Am investit prea mult din mine să pot renunţa, în ciuda tuturor celor ce s-au petrecut, mai bune sau mai puţin bune. Chiar voi permite comentariile din nou, poate doar călite în procesul moderării- motivaţiile sunt un subiect prea complex pentru a-l dezvolta acum, să zicem într-un cuvânt că m-a rugat Mihai să o fac, a spus că de-aia-i blog să fie interactiv.

Acest post s-a vrut a fi un intro. Am să reiau de acolo de unde am abandonat sau cel puţin voi încerca. Pentru că, aşa cum am spus, memoria devine selectivă în timp. Aşadar… pe 6 iunie am aflat că sunt însărcinată… lucrurile aveau să se schimbe major…