Updated on aprilie 11, 2008
Ţara lui Papură Vodă
Views: 84
Mi-e silă de oamenii care conduc ţara asta, oameni pe care eu i-am votat. Aşa îmi aduc aminte cum că i-aş fi votat deşi există şanse mari să nu fi dat cu mizeria aia de ştampilă pe foaia de vot, în semn de protest!
După cum ştiţi cu toţii în învăţământ salariile sunt exacerbate. Prea mari, mult prea mari după părerea unora. Eu, după 6 ani de predare, cu salar de merit cu tot, ajung la fabuloasa sumă de 900 de lei. O îngrijitoare, pe un program de 8 ore, care face multe altele decât să îngrijească de copii, de la spălatul toaletelor, la pusul mesei, la măturarea curţii, la descărcatul alimentelor, la schimbat hainele pişate sau căcate de copii, plus multe altele, ajunge la inestimabilul salar de 500 de lei. Adică minim pe economie. Prea mult aş completa ironică!
Sindicatul în care ne-am înscris noi- colectivul grădiniţei- şi al cărui lider de sindicat în grădiniţă sunt, de vreo doi ani încoace chiar mişcă. Se întâmplă lucruri bune şi asta îmi dă putere şi încredere că lucrurile pot fi îndreptate. Datorită propunerii Federaţie Educaţiei Naţionale am primit echivalentul în lei a 100 de euro, bani din care să ne cumpărăm cărţi. O dată pe an, nu mai mult, oricum tot este mai bine decât deloc. Dacă ar fi să citit însă cu atenţie legea şi să aplicăm prevederile ei, personalul din învăţământ ar beneficia de mult mai multe avantaje materiale, ca de exmplu prime de concediu, tichete de masă, călătorii cu trenul decontate, etc însă legea nu contează pentru nimeni. Ca urmare, avem nu ştiu câte procese pe rol, pe care deseori le câştigăm. Cu tot cu sentinţă, forul superior, Dumnezeul nostru în materie de finanţe, Centrul Bugetar refuză a ne da drepturile pe motive variate. Acolo este o cloacă ce ştie să ridice din umeri. Cu grădiniţa noastră are dese şi multiple conflicte. ‘Nu se poate, aduceţi legea să văd şi eu’ cam asta este replica cucoanelor. Aduce dracu’ legea s-o citiţi, voi cu asta vă ocupaţi, să ştiţi legea pe de rostul. În fine, de fapt nu asta doream să zic.
Tot datorită presiunilor şi negocierilor fructoase, am obţinut pentru personalul din învăţământ tichete cadou. Povestea este lungă, a fost o luptă înverşunată. Fondurile trebuiau asigurate de Primărie, Primăriei nu i s-a dat notă informativă despre ‘cinstea miresei cu aia preotesei’, legea oricum este formulată vag şi interpretativ, lăsându-se la decizia primarului dacă vom primi sau nu tichetele- ca urmare unii primari au refuzat politicos, unii au dat încă în avans bonurile-, ba apoi era vina directorilor de instituţii că nu au încheiat protocol de colaborare cu primăriile, poveste lungă. Cert este că din 7 tichete cadou vom primi 6 (era la decizia primarului câte) pentru o serie de sărbători: Paşte, Crăciun, Ziua Învăţătorului, etc. Tichete valorice a 350 de lei. A fost o mare bucurie în rândul oamenilor. Nu pot să vă descriu câtă nevoie au oamenii aştia de tichetele astea.
Bugetul, care cuprindea inclusiv valoarea tichetelor cadou a fost aprobat în luna noiembrie. O parte din oameni, după cum povesteam, au şi primit, chiar pentru trei sărbători. Noi, la grădiniţă nimic. Când, brusc şi dintr-o dată, în data de 8.04.2008, premierul Tăriceanu şi ministrul de finanţe Vosganian dau o ordonanţă de urgenţă, conform căruia Guvernul interzice tichetele cadou pentru bugetari. Pe motiv că ce?! Că nu sunt fonduri, că trebuie să facem economii şi astea de unde dacă nu de la bugetari. Adică acelaşi buget în care o dată sunt fonduri suficiente dintr-o dată nu le mai are. O mizerie de ordonanţă! Se lasă cu răzmeliţă, Bucureştiul intră în grevă japoneză încă de a doua zi, urmând să continue în toată ţara. Ieri şi alaltăieri am avut două zile de coşmar, cum să le spun oamenilor că aceşti stimabili domni ne umilesc până la ultima picătură?! Că suntem nişte cârpe care nu intereseză?! Ce a avut de declarat ministrul educaţiei?! Nimic, evident!
Mi-a dat curaj şi speranţă scrisoarea deschisă a domnului Cătălin Croitoru, preşedinte FEN:
08.04.2008
De la ştiri am aflat cum luptă partidele să ne apere, doar este an electoral. Îl văd pe Geoană sau pe Boc ‘suferind’ alături de personalul din învăţământ, ‘trebuie să ne fie alături’. Aseară primim vestea bună, se dau tichetele, domnul Tăriceanu şi-a adus subit aminte ce măsură antipopulistă a putut să ia, în prag de alegeri. Sunt convinsă că învăţământul va ţine minte usturătoarea palmă dată, mult timp de acum înainte. Declaraţia lui Vojgănian mă lasă rece, că de fapt, el salarii mari ar fi vrut să ne dea, nu tichete, că ne-am bucura mai mult de salarii. Ne scârbeşti, domnule! Până una alta din banii de cărţi ne-am cumpărat cărţi şi de pe tichete ne vom cumpăra mâncare, stai liniştit, domnule! Că unii sunt deficitari la capitolul ăsta. Până una alta, pentru tichete s-a luptat până la sânge, salariile mari sunt o promisiune! Din păcate mă opresc aici pentru că doar cuvinte blasfemitoare îmi vin în minte. Să vă fie ruşine! Mi-e ruşine să fiu parte a acestei ţări. Să spun cu mândrie că sunt cadru didactic?!
Later edit: Dacă tot am început să fac publice declaraţiile şi poziţiile FEN-ului consider de bun augur să trec pe continuitate. Nu de alta dar văd că din google intră oameni care caută lămuriri privind întreaga diversiune pe care unii oameni politici o încearcă cu personalul din învăţământ. Unele sindicate ‘uită’ să-şi informeze membrii aşa că eu pun la dispoziţie materiale utile şi lămuritoare ale FEN-ului privind tensiunile provocate de d-l Tăriceanu şi Vosganian. Nu merităm bătaia de joc, pe care cei aflaţi la conducerea ţării ne-o aplică, la modul lejer şi sfidător.
Domnule Vosganian, vedeţi că a început să vă crească nasul!
Federaţia Educaţiei Naţionale ţine să precizeze că majorarea salarială de care vorbeşte ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, este stabilită încă de la începutul anului, potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 15/2008. Creşterea este de doar 6 % începând cu data de 1 aprilie şi nu este egală cu 1,5 milioane lei vechi cum se laudă ministrul. „Îl rugăm pe domnul Vosganian să ia nişte meditaţii la aritmetică şi să nu mai dezinformeze opinia publică. Baronul Munchausen şi Pinocchio au fost mici copii pe lângă ministrul Economiei şi Finanţelor. În nici un caz această majorare nu înlocuieşte tichetele cadou care erau primite de întreg personalul din învăţământ şi care se acordau independent de această mărire salarială. Îi cerem „Păcăliciului” Vosganian să renunţe la această încercare de manipulare şi să nu-şi mai bată joc de angajaţii din învăţământ. În condiţiile în care nu va reveni asupra articolului care blochează acordarea tichetelor cadou, îi solicităm să facă un simplu gest de onoare şi să-şi prezinte demisia sau măcar partidul din care face parte să-l trimită în campanie electorală la vreo primărie ca pe domnul Adomniţei”, a declarat Cătălin Croitoru, preşedintele FEN.
Director,
Eu ţi-aş fi dat duminică o vodka, dar m-am gândit că astfel îmi rămâne mie mai puţin, de aceea m-am rezumat la sfaturi şi poveşti. Cred că aş fi un bun ministru al Economiei!…
Hai mai Rebecca, ce draq, te enervasi de la niste bonuri? :d
Suntem in Postul Pastelui, si ar trebui sa fim ceva mai calmi. Cand te simti mai rau, mai tradata, mai aiurea, adu-ti aminte ca il ai pe Mihai al tau, chiar daca nu are fata de tichet cadou. 🙂
Ce vrei sa faci? Vrei in tabara astalalta? Sluga la stapani? Sa ai bani, dar sa nu ai timp sa-i cheltuiesti?
Hai ca e bine asa! Uite, pentru a-ti da seama cat de norocoasa esti … gandeste-te macar ca nu te numesti VOZGANIAN !!! Ce-mi plac glumele mele facute de mine ! 🙂
Ne mai auzim.
-Vania: Probabil că asta vom face şi noi cu tichetele cadou, ne luăm ţigări, alcool dar mai ales droguri. Să trecem mai uşor peste..
-FlpMihai: Suntem în Postul Paştelui şi sfidătorii ăştia ar fi trebuit să gândească la cât rău au făcut până acum, nu doar Învăţământului ci întregii ţări. E vorba de nişte principii, le-ai înţeles prea bine, ştiu că doar încercai să mă înveseleşti. Cât despre cealaltă tabară, ai perfectă dreptate, nu mi-am dorit niciodată să lucrez pentru ‘stăpân’ deşi am făcut-o, întâmplător chiar mi-a plăcut dar pe atunci 8 ore erau 8 ore şi femeile nu luptau din răsputeri să fie corporatiste şi nimeni nu-şi sacrifica familia sau timpul liber pentru bani. Poate în mod stupid eram prea mică să observ asta deşi chiar mă îndoiesc, pentru că mie, o absolventă de liceu mi s-a dat sarcina de a ‘pregăti’ o inspecţie a ‘şefului mare din Germania’. Mi s-a părut o experienţă unică şi când am plecat de la ei mi s-a spus că oricând doresc să lucrez pentru ei uşa lor este deschisă. Chiar am făcut o alegere la momentul respectiv, alegere pe care nu o regret dar asta mă frustrează cel mai tare, că eu chiar mi-am dorit să rămân în învăţământ dar nu am luat în calcul palmele astea.
Vad ca tot nu vrei sa te inveselesti. 🙁 Razvratirea ta rezolva in vreun fel situatia de fata? Stiu, de aia ti-ai facut blog, ca sa ai si tu un mijloc de manifestare. Dar acum la modul serios, stii cat rau iti face gandirea negativa? Daca tu iti folosesti acei aprox. 5% din creier (partea constienta) pentru a-ti pune intrebari negative (gen: in tara de ***** traim), celelalte 95 procente (subconstientul) lucreaza sa-ti livreze raspunsuri la ce l-ai intrebat. Si niciodata subconstientul nu te va contraria, si va gasi 1.000 de motive de a-ti intari indoiala. Insa daca te intrebi ce poti face sa-ti fie mai bine, atunci iti pui subconstientul la treaba in mod pozitiv.
Stiu ca nu te intereseaza subiectul „positive thinking”, da’ trebuie sa spun si eu undeva ce cred, iar blogul meu momentan ma plictiseste.
Ne mai auzim. 🙂
@FlpMihai: Primim tichetele până la urmă. Deci supărarea mi-a trecut însă nu total pentru că Dumnezeul nostru, Centru Bugetar nu se sinchiseşte să respecte legea, aproape toate şcolile le-au primit, doar noi, grădiniţele, nu. Să zicem că mi-a trecut. În schimb mi-a venit o idee. Dacă tot te ‘plictiseşte’ blogul tău îţi propun să scrii pe al meu. Până când devine şi al tău atractiv pentru tine. Eu scriu în ritmul meu în continuare, tu când ai chef. Facem o categorie pentru tine şi scrii ce ai tu chef, fără constrângeri şi impuneri. Ce zici? 🙂
nu doar in invatamant se castiga putin.Si artisti stau pentru aceleasi sume derizorii.EI se hranesc cu arta si tot cu arta isi intretin familia.Noi nu primim nici bonuri,nici bani de concediul si cind se inchide stagiunea nici banii aceia putini nu mai vin.Deci concedii placute si lungi.
Nu am prea inteles cum vine asta cu „o categorie pentru mine”, ca tot de ce scrii tu depind si comentariile mele. Ca nu am cum sa postez comentarii la articole pe care nu le-ai scris inca. 🙂
Oricum, multumesc pentru invitatie, oricum iti „bantui” blogul cat se poate de des, deci comentarii vei mai avea. 🙂
Oricum, nu am sa scriu „fara constrangeri si impuneri”, ca cica trebuie sa ma civilizez si eu odata.
Ma bucur pentru mangaierea materiala (a se citi „bonuri”) care consideri ca-ti aduce fericirea. :d Ne mai auzim.
Ce draq, am citit si eu comentariul meu, si m-am ingrozit de cati de „oricum” am postat. Ciudat. Ma pune pe ganduri …
– Francisca: Sunt convinsă că sunt foarte multe categorii sociale ‘sacrificate’ întru îmbogăţirea altora. Nu-i corect! O mare din vină o purtăm chiar noi că nu ne informăm să ne cunoaştem drepturile şi că nu luptăm pentru ele. Eu chiar încep să cred în puterea pe care o are sindicatul. Măcar speranţa că va fi mai bine să ne-o dea, uneori chiar ne dorim să fim minţiţi că ne va fi mai bine. Nu doresc ‘pomana’ statului, nu cerşesc un salariu cu multe zero-uri, doresc să fim respectaţi. Şi între multe altele eu înţeleg prin repect inclusiv un salariu decent.
– FlpMihai: Hai să le iau pe rând şi să ne lămurim cât de cât. Privind categoria, uită-te te rog la ‘Bobo Trăieşte Simte Scrie’. Un prieten(ă) foarte bun(ă) de-al meu(mea) este foarte talentat(ă). I-am creat o categorie specială în care să scrie aşa cum îi place lui(ei). Pentru că nu vreau să i se risipească talentul nescriind nimic niciunde; foile pe care îşi mai notează ocazional gândurile au ca sfârşit ‘coşul de gunoi’. Până când el(ea) va considera că doreşte să aibă propriul blog în care să se expună, o face aici. N-a mai scris de multă vreme încoace dar ştiu că dacă va simţi nevoia o va face. A fost modul meu de a-l(o) susţine, încuraja. La asta mă refeream, că dacă nu a chef să scrii pe propriul blog dar simţi nevoia să o faci altundeva, blogul meu îţi stă la dispoziţie. Era vorba că eu am dedus din afirmaţia ta că ţi se pare pustiu pe la tine şi iacă pe la mine este ceva mai multă animaţie. Dacă nu ai nimic de spus şi a scrie propriul post este de fapt problema, atunci eu nu pot să te ajut. Dacă temele mele te inspiră, mă bucur, comentariile tale sunt la fel de bine venite, indiferent să sunt laudative sau incisive. Ideea mea principală era să te impulsionez să-ţi scrii propriile gânduri, să te expui atât de tare în casa mea, nu într-a ta.
Treaba asta cu civilizarea este relativă, din punctul meu de vedere. Şi eu spun nişte adevăruri crunte şi deseori jignesc dar încerc să jignesc şi să trag semnale de alarmă asupra faptelor, nu asupra oamenilor. Spuneam deseori că pot trăi şi în singurătate, da, corect, până una alta trăiesc între oameni şi fac dovada speciei din care aparţin. La modul în care îmi folosesc raţiunea adeseori. Nu m-am simţit de foarte multe ori constrânsă a face ceva anume, pentru că ori de câte ori mi s-a impus, am refuzat. Însă acum nu pot să spun că dacă sunt politicoasă cu cineva a cărui opinii mă oripilează în fond, fac ompromisuri sau îmi autoaplic bariere sau constrângeri. Cred că iei prea în serios nişte lucruri care sunt simple, chiar aşa de simple.
Cât despre ultima ta afirmaţie vreau să cred că nu asta ai vrut de fapt să spui, că mie nişte bonuri îmi aduc nici mai mult, nici mai puţin decât fericirea. În primul rând că fericirea, din punctul meu de vedere este bucuria cumulată din fapte mărunte. Ori primirea bonurilor pot să-mi aducă foarte multă bucurie, în niciun caz nu există o legătură directă între tichete cadou şi fericirea mea. Pot zice într-o exprimare generoasă în ziua primirii lor ‘sunt fericită’ şi asta pentru a dovedi relativitatea sentimentului. Nu mă bucur nici pe departe atât de tare pentru mine cu aceste tichete pe care în sfârşit am reuşit să le obţinem, cât pentru oameni care au chiar foarte mare nevoie de tine. Nu te pot crede că ai putea da dovadă de atâta îngustime în principii încât să refuzi să accepţi că pentru unii, 3 milioane jumate chiar vor constitui o sărbătoare de Paşte mai bogată decât cea de anul trecut. Asta-i una. Doi, nu cred că mentalitatea de genul ‘lasă-mă să te las’ ajută pe cineva. Eu prin postul ăsta am dorim mai degrabă să informez oamenii, să nu creadă că baş nimeni nu le mai apără interesele. Dacă toţi am ridica din umeri şi ne-am resemna ar fi o chestie. Dar uite că unii profită şi-şi înalţă umerii, îşi lărgesc aria de cucerire. Atunci trebuie să fie unii puternici care să mai pună piciorul în prag şi să spună ‘pe aici nu se trece’. Alţii vor sta mici într-un colţ şi vor aştepta să trecă, alţii vor mai scoate ocazional nasul să vadă noutăţile… tot aşa.
„Ingustime a mintii”??? Uite de asta incerc uneori sa ma abtin de la scris. Dar am sa-mi calc pe orgoliu, si am sa incerc sa-mi expun sincer gandurile astfel incat acest comentariu sa constituie si un criteriu in decizia ta de „a ma ajuta” sa scriu pe blogul tau. Deci … despre tichete cadou:
Pentru ce sa primeasca toate categoriile specificate tichete cadou. Pentru ce sa aiba un statut mai aparte decat noi toti ceilalti? Nu zic ca nu ar fi bine sa primeasca toata lumea, angajati in mediul privat sau „la stat”, aceste stimulente caci stiu prea bine ca salariile in Romania sunt in mare parte jignitoare. Insa trebuie sa fim constienti ca aceste tichete se dau din bugetul de stat, buget la care contribuim cu totii. Prefer ca acesti bani sa fie dati celor din sistemul de stat sub forma de crestere salariala sanatoasa, bazata pe principii de performanta, de aliniere la cerintele pietei etc, si in acelasi timp sa fie cuprinsi in proiectia bugetului de stat, pentru a nu constitui un soc pentru piata in general. Plus ca legea care permite acordarea acestor tichete esta tampita deoarece permite oricarei categorii profesionale publice sa colicite aceste bonuri. Si daca asta s-ar intampla in acest an, bugetul statului ar trebui sa renunte la peste 1 mld de euro!!! (in jur de 1% din PIB… din cate stiu eu), in conditiile in care ministerele negociaza pentru o crestere amarata de 0.5% anual.
Ce inseamna aceste tichete pentru noi toti ceilalti? Inseamna 1 mld de euro care apar spontan pe piata fara acoperire in servicii si produse, adica … inflatie. Este similara cu o emisiune monetara, care in economia de piata reprzinta una din ultimele masuri de reglare a pietei. Si statul isi permite sa se joace cu astfel de instrumente financiare fara nici un studiu de impact.Exista prin urmare premisele cresterii preturilor la segmentul cel mai sensibil din punctul de vedere al inflatiei, respectiv segmentul alimentar.
Si eu nu inteleg de ce sa fiu impactat de o potentiala crestere de preturi.
Cat despre sistemul de invatamant, ma abtin de la a-l cataloga, insa ar trebui sa se revizuiasca mai intai politica de compensare si recompensare, si apoi sa se solicte cresteri salariale diferentiat. Oricum am sa mai revin asupra subiectului.
Ne mai auzim.
@FlpMihai: Propunerea mea rămâne în picioare indiferent de cât de tare continui tu să te victimizezi. De asta TRE’ să scrii, bineînţeles dacă simţi că ai ceva de spus. Firmelor le convine de minune să dea tichete cadou deci din punctul ăsta de vedere rămâne să discutăm despre angajaţii bugetari. Ajungem să discutăm de fapt despre legea tichetelor care de cine a fost propusă şi aprobată?! De cei competenţi, mai deştepţi decât noi, de reprezentanţii intereselor noastre, ale mele şi ale tale deopotrivă. Da, şi eu sunt de acord cu mărirea salariilor şi Vosganian asta dorea în fapt. Dar atunci de ce nu a schimbat cursul negocierii şi în noiembrie a acceptat?! Plus, banii pentru tichete vin din bugetul primăriilor care(în mod stupid şi ilogic) nu au fost informate. Plus că în cadrul negocierilor anterioare avem promisă o creştere salarială de 12 la sută pentru anul 2008. Dar era vorba despre principiu în fond. După ce ai arătat cuiva o prăjitură şi i-ai promis că i-o dai… asta tre’ să faci, să te ţii de promisiune, nu să-i interzici să mai mănânce vreodată din prăjitura aia.
Cât despre sistemul de învăţământ atâta timp cât salariile de merit şi gradaţiile se flutură prin faţa cadrelor didactice, interesul general este să strângi puncte. Câte puncte iau la simpozion? 5? Dar să-mi fac treaba la clasă? Niciunul? Bine, mă plimb prin ţară să primesc diplome. Cât este salariul meu, 600 de lei. Cât fac la meditaţii, triplu? Am dat exemple aleatoriu, ca să înţelegi ideea. Atâta timp cât neajunsurile ne înconjoară, găsim soluţii. Nu e condamnabil până la urmă. O scară de valori bine precizată, un salariu decent, un ministru al educaţiei competent, o lege a învăţământului realistă… ştii şi tu ce lipsuri avem. Când toate vor fi bune şi frumoase în învăţământ, o să vorbim şi de competenţă pentru că sita va cerne… până atunci, ne rămâne să luptăm. 🙂
Chiar nu vreau sa intru in polemici. Insa, chestia cu victimizatul nu-si are locul :p.
Sa revenim la notiuni mai reale.
1. Legea tichetelor nu a fost aprobata de “cei competenti, mai destepti decat noi, de reprezentantii intereselor noastre, ale mele si ale tale deopotriva”, si de cativa oameni desemnati de un partid politic (nu prin votul nostru direct) in functie de interesele lor.
2. Banii pentru tichete provin intr-adevar de la primarii, insa in calitate de ordonator tertiar de credite daca nu ma insel. Adica isi fac calculele si apoi cer de la guvern acesti bani. Deci nu ai dreptate.
3. Vi s-a promis crestere salariala de 12 %. Nu e normal ca aceasta crestere sa fie mai mare decat inflatia preconizta pe 2008 (6%). Plus ca nici nu e motivata aceasta crestere de o crestere a productivitatii (in sensul ca nu e documentata in caz ca ar exista).
4. Daca mai crezi inca in promisiunile facute de parlamentari impreuna cu interpusii lor (a se citi lideri de sindicat), asta e problema personala.
5. Chiar daca meditatiile sunt mai “profitabile”, asta este o scuza jalnica. Si nu vb despre tine, ci despre celelalte persoane care prin fac orice pentru a-si spori afacerea, respectiv scad calitatea predarii la orele normale pentru a sili parintii sa-si trimita copiii la meditatii. Deci iar ajungem la un comportament bolnavicios.
6. Daca suntem inconjurati de neajunsuri de acord sa gasim solutii, insa nu care lezeaza interesul celorlalti. Acesta e pricipiul libertatii. Sunt si alt gen de solutii disponibile, decat sa spunem ca “asta e situatia, eu o duc prost, de ce m-ar interesa de ceilalti”.
7. Hai sa dam vina pe orice, pe lege, pe guvern, pe parlament, pe tara, pe salariu, pe ministru, pe vreme; de fapt pe orice, astfel incat sa ne justificam (aparent) cat mai bine limitarea noastra de a fi cu adevarat corecti si de ce nu, un exemplu care poate incet incet ar avea sanse sa se propage.
Ciudat …
Ne mai auzim.
Aaaaha! Acum stiu unde gasesc un lider de sindicat daca am intrebari de pus 🙂 Trebuie sa recunosc ca in acest domeniu, incep sa se vada rezultate pozitive ceea ce este bine.
Ştefan: Aştept cu drag orice fel de întrebare poate am şi răspuns la ea. Şi eu simt că s-au schimbat multe în învăţământ, mai ales de când sunt în FEN. Sunt mult mai informată, ăsta e primul lucru care-mi vine în cap dar sunt mult mai multe aspecte pozitive care se petrec.