Views: 76

Este prima carte din genul thriller pe care o citesc. Am mai citit carti politiste cand eram mai micutica insa nu am ramas cu prea mare lucru. Partea proasta este ca nu am termen de comparatie, nu stiu sa spun daca e buna sau nu; pot sa spun ca mi-a placut, m-a tinut olecuta in suspans insa in niciun caz nu mi-a dat „fiori” sau „mi-a bagat frica in oase”. Am luat si filmul, probabil vinerea asta o sa-l vizionez si cu ocazia asta voi inaugura o noua categorie de carti- carti ecranizate.

Revenind la carte… „colectionarul de oase” este un personaj dezechilibrat psihic a carui placere nu este neaparat de a ucide dar mai ales de tortura; in plus ca actele sale sunt gandite in asa maniera incat practic sfideaza intreaga cohorta de politisti; cateodata mai ia „un os” suvenir de la victima, ca de aceea se numeste „colectionarul de oase”.

Categoria descrierea personajelor: Amelia Sachs- politista care doreste retragerea din politie datorita evenimentelor trecute mult prea dureroase, un fost iubit, politist corupt. Rhyme, un criminalist a carui viata nu pare a mai valora ceva pentru el, un individ care cauta cu prisosinta sa moara si pentru asta apelaza la un „specialist”. Alte personaje pe care nu le-am remarcat neaparat. Scenariu tipic american, cei doi vor ramane impreuna, asta pot sa va zic. N-o sa spun cine anume e criminalul desi informatia asta e la fel de „tipic americana”. Motivatia criminalului asisderea. Va mai spun cum se intalnesc cei doi si va las in pace: Amelia este primul politist (detectiv) care ajunge la locul primei crime si care, intuitiv si inspirat izoleaza locul intocmai cum „nu ar fi trebuit”. El, criminalistul este rugat sa se ocupe de caz, din spital, vestit fiind pentru capacitatile sale exceptionale. Iata-i pe cei doi impreuna, acelasi stil de lucru, sincronizare aproape perfecta. De aici… actiunea clasica: li se ia cazul pentru ca alti FBI-isti ii saboteaza, li se da cazul inapoi pentru ca asa trebuia sa fie, pentru ca FBI-ul esueaza; clasicele aparitii ale politistilor la cinci minute dupa nelegiuirile „colectionarului”, idila intre cele doua personaje principale, happy-end-ul.

Ce mi-a placut? Ingeniozitatea detaliilor. Termenii stiintifici si profesionali. Suspansul scriiturii. Inconsecventa criminalului, nu cauta sa ucida neaparat, asta m-a intrigat pe tot parcursul lecturii- ce vrea asta de fapt?! Realismul descrierilor. Seriozitatea autorului in crearea situatiilor si a personajelor. Genul thriller… Interesant. Cam asta ar fi concluzia principala pe care am tras-o. O carte usurica ce nu-ti solicita prea tare atentia, in ciuda faptului ca te macina a-l desconspira pe „colectionar” inaintea detectivilor. Abia astept sa vad filmul…