Updated on iulie 27, 2007
De ce citesc?
Views: 237
Citesc foarte mult pentru ca imi place si ma relaxeaza. Citesc pentru ca imi place teribil sa intru in pielea personajelor, pentru ca ma simt mai puternica, mai informata, pentru ca am subiecte de gandit si analizat, pentru ca si asta e o sursa de cultura, pentru ca am timp… Am o tona de motive dar uite ca niciodata nu m-am gandit prea mult de ce. Cert e ca-mi place a’ dracu’ de tare. Am o tona de pasarele privind cititul, cum ar fi ca povestesc fiecare carte pe care o citesc. Mi se pare ca e important sa stiu peste un timp depre ce era vorba intr-un roman citit sau ce impresii am cules in urma lui. Oricum o sa gasiti aici o tona de citate pe care eu le notez citind, pentru ca profesoara mea de romana m-a invatat ca o carte se citeste cu pixul si foaia langa. Vedeti copii ca si scoala e buna la ceva?!
Singura mea frustrare si lipsa in acelasi timp este ca nu am citit in gimnaziu, de acolo mi se trag multe lacune. Acum recuperez, dar Colt Alb nu are acelasi gust la 25 sau la 14 ani(cu toate astea tot am plans de a sarit camasa de pe mine). As vrea ca toti sa poata citi macar jumatate din cat citesc eu. In cercul meu de prieteni de exemplu nu as avea cu cine sa discut despre o carte(poate doar una de bancuri) si asta pentru ca nimeni nu a stiut sa le insufle dragostea pentru citit. Stiu ca suna a profa de romana(ne rugam toti sa cada si sa-si rupa un picior, doar doar ne lasa o vreme in pace) dar daca cei care nu citesc ar avea macar bunaintentie de a incerca(stiu, stiu ca este un bun somnifer)… Asadar, eu m-am resemnat demult cu asta, insa eu citesc in principal pentru mine asa ca oricum nu mai conteaza. Sa ma incumet sa afirm ca cititul mi-a schimbat viata ar fi prea mult dar cert este ca multe decizii le-am luat cu mai multa cumpatare si ca de multe ori am stat pe ganduri dupa ce am citit ceva, asa ca nu am putut sa fiu decat in castig.
Acum de exemplu citesc Jurnalul lui Dali. E demential! Tipu’ e genial si imi da atata forta incat daca nu as fi inceput cartea sunt sigura ca inca nu as fi scris pe blog. Si pe mine ma lovesc sentimente asemanatoare ca cele ale lui Dali si m-am gandit eu ca ar fi vorba de genialitate insa voi dezvolta subiectul cu alta ocazie. A nu se intelege gresit cum ca eu m-as compara cu Dali, nici gand, doar eu nu pictez… Nu intra in discutie vreo comparatie ca doar fiecare e unic si irepetabil…
Ma fascineaza si feng-shui-ul. Citesc in fiecare seara si notez. Sunt atatea lucruri de invatat de acolo. Personal consider ca feng-shui se pupa cu intuitia asa ca pentru cei carora va lipsesc instinctele mai intai invatati sa vi le folositi si apoi apucati-va de studiu. Cam atat de inceput, abia de-acum sa-nceapa povestea…
citesti pentru ca existi! Sunt sigura de asta , sufar de aceeasi boala, aici suntem pe aceeasi lungime de unda
„Esti foarte tare !!!”Imi place cum gandesti si as dori sa-ti spun ca si eu am citit foarte mult mai ales in adolescenta mea, tinerete, nu ca acum as fi foarte batrana, din pacate acum am timp prea putin (e o scuza?)si mie imi plac citatele . Citeam tot ce imi pica in mana , crede-ma ca am invatat din toate cate ceva.
Odata ma simteam singura si am corespondat cu un actor, scriindu-i, acesta mi-a spus ca prea mult incerc sa ascund, prin filozofia mea (de doi bani!!!spun eu)trairile mele la momentul respectiv.Cum se spune „sa citim printre randuri ?” nu stiu cine a scris asta dar nu conteaza…poate sti tu?!?Oricum m-a citit si chiar daca eu excelam in conversatii cat mai inalte el si-a dat seama ca un bun psiholog, Psiho se intitula, ca de fapt eu faceam pe nebuna doar sa treaca vremea .Intre timp a plecat spre capitala si mi-a lipsit un timp, apoi l-am uitat dar nu de tot.Pusi Rebe .Imi place ce faci. Tine-o tot asa!
Acum inainte de culcare as dori sa recomand o carte care m-a schimbat intr-un fel …Daniel Martin-de John Fowles…are sa va placa…
Daniel Martin, eroul romanului omonim al lui John Fowles, este un dramaturg convertit in scenarist la Hollywood, care incepe sa se indoiasca de propriile sale valori. Reintors in Anglia pentru a si vizita un prieten bolnav, Daniel Martin e fortat sa se confrunte cu trecutul sau ingropat, sfirsind prin a se redescoperi. Strabatut de o profunda intelegere a naturii umane,
Multumesc frumos pentru incurajare. Sper sa nu dezamagesc si sa fac treaba buna cu toata treaba asta cu blog-ul. Nu cred ca filosofia cuiva poate fi numita de doi bani, cu atat mai putin atunci cand singuratatea indeamna la ea. Sunt sigura ca ai avut ceva de spus iar el doar te tachina. In final nu facea si el acelasi lucru? Cu atat mai mult daca era actor, stia sa se joace cu vorbele… In definitiv „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea” (Albert Einstein).
Referitor la „a citi printre randuri” este doar o expresie doar noi suntem un popor cu multa inventivitate…
Astept sa intri sa vezi ce noutati mai am… sper sa placa si daca nu astept critici, chiar acum ma pun la lucru pe capitolul creatie…
O sa-l citesc si eu, suna interesant. Deocamdata sunt prinsa in Dali si feng-shui
Ai perfecta dreptate apropo de aprecierea unei carti in functie de virsta cititorului.La aprox.20 de ani am incercat sa citesc „Donul linistit”…esec total,plictiseala,etc.La 37 de ani,am savurat cartea.Era doar unul din multele exeple personale.Cum as citi acum Dumas,dupa care eram innebunita la 15 ani?!
In schimb,Sasa la 21 de ani a citit Nietzsche…AU!Si numele i se scrie complicat :D…Dar mama a fost mindra,ha.